Trebuind să mă adaptez gândului că Dan Diaconescu va fi viitorul președinte al Românicii, mi-am revăzut niște notițe despre emisiunile sale mai vechi.
Și am găsit o salbă de tocșouri de acum doi ani, în care, precum vodă se-nconjura de-un sfat domnesc, așa avea și Dan un anturaj de-o mare pestrițenie, format din domni și doamne, inclusiv o pupăză, pe care-o strângea până la explozie sutienul. Și cum stăteau ei așa, vorbeau discuții ba despre sinistrați, ba despre copiii dispăruți, violați și tranșați, dându-și cu părerea cam ca proasta în târg.
Vorbeau ei discuții despre sinistrați și evacuați, interveneau cu telefonul la autorități, dar deodată rămâneau cu vorba suspendată, fiindcă în studio ateriza o mireasă. Mireasa venea direct de la nuntă – furată, cică – iar grupul de comando trata telefonic în direct cu mirele, cerându-i whisky, ca să-și vadă înapoi consoarta, pe care nici n-a apucat să se depună praful.
Buuun! Pleca mireasa, nu înainte de a fi întrebată ce crede de soarta Elodiei, apoi sporovăiala revenea la tranșați, violați, evacuați și alți sinistrați. Moment în care apărea altă mireasă, care de ce să nu se lase și ea puțin răpită televizat. Apoi, altă și altă mireasă, toate răpite, filmate și înapoiate contra whisky, de unde se vede că whisky-ul e moneda noastră națională.
N-am mai văzut atâtea mirese într-un timp atât de scurt, motiv pentru care m-am ales cu un coșmar de-mi duduia creierul. Dimineața, când visam a 253-a mireasă, care avea părul cărunt și chipul adolescentin-băbăciunos al lui Diaconescu, m-am trezit lac de sudoare.
Și-n timp ce-mi vâram scăfârlia sub gheață, m-am gândit că omul ăsta miraculos – care acum pare de 60 de ani, ca la o secundă distanță să pară de 15 – e prea modest mobiliat la mansardă ca să nu-l aștepte un destin miraculos.
Iată că nu m-am înșelat.
