După volumul „Printre cărți” (Editura Junimea, Iași, 2009), prozatorul Mircea Radu Iacoban a scos recent de sub tipar, marcându-l cu două asteriscuri pentru a ne semnala continuitatea, volumul „Printre (alte) cărți” (Editura Dana, Iași, 2012).
O lume diversă, compozită, privită ca prin ochii compuși ai insectelor…
Autorul, reunește în cartea a cărei copertă este ilustrată cu una dintre lucrările pictorului rus Vladimir Kush (un artist care, după ce a experimentat stilul impresionist, s-a molipsit de suprarealismul dalinian și „călătorește” acum, cu un apetit nesățios pentru spații deschise, prin ținuturi marcate de un exotism fascinant, imaginând vizualizări care se circumscriu sintagmei „realism metaforic”) texte publicate în „Monitorul de Suceava”, la „Colțul condeierului”, sub genericul patentat „Să vezi și să nu crezi”.
Cartea, segmentată în patru secțiuni („Chipuri și măști”, „Printre cărți”, „La Eminescu”, „Martor”), ne oferă o lume diversă, o imagine compozită privită ca prin ochii compuși ai insectelor, care permit formarea unei vederi panoramice mozaicate.
„Blajinul Colombo”, Fidel Castro, „civici” și „Ciuvici”…
Fie că este vorba de evocarea (la momentul trecerii în lumea de dincolo) a „blajinului Colombo”, detectivul care a schimbat „imaginea-standard a justițiarului tradițional”, capabil – așa cum proceda în episoadele investigațiilor sale – „să se întoarcă de la ușă spre a strecura uitata întrebare esențială”, de Paul Everac, care „s-a dus și el”, dramaturgul despre care Alex Ștefănescu spunea că „a încercat toată viața să zboare cu un avion imaginar” („Nu a reușit, dar măcar a încercat”), sau, ca să venim în arealul nostru, despre pictorul Octav Angheluță, căruia i s-a vernisat postum o expoziție la Suceava, autorul conturează efigii și scanează portrete, cele mai multe proiectate pe „ecranele” unor cărți.
Portrete cu transparențe spectrale, cărți, locuri și întâmplări. Citim despre Fidel Castro și Cuba cu „traiul pe cartelă”, despre Grupul Bilderberg și despre „civici” și „Ciuvici”, despre Grigore Vieru și despre „năstrușnicul George Pruteanu”, sau despre Geo Saizescu și cartea sa de amintiri „Astă seară dansăm cu…Bachus”.
„Ăștia-s oamenii, cu ăștia defilăm”
Și aflăm lucruri interesante despre Aglae Gareiss von Dollitzsturm, născută Eminescu, despre lagărul pentru deținuți politici care a funcționat la Suceava „în spațiul dintre râu și Zamca”, sau despre Johnny Hallyday, care avea în repertoriu un cântec „profund românesc”.
Iar spre final ne amuzăm cu consemnările gafelor unor contemporani ca M.M. Stoica („Pițurcă s-a suit odată pe lap-top, crezând că-i cântar”), sau Mitică Dragomir („În cazul Timișoarei, nu am avut nici o opinie. Eu am avut o opinie, alții o opinie, dar ce opinie am avut eu?”), consemnări pe care autorul le încheie cu „Vorba lui Baranga: «Ăștia-s oamenii, cu ăștia defilăm»”.
