Pe 15 iulie 1982, naţionala României a disputat la Suceava, pentru prima şi ultima dată în istorie, o partidă amicală interţări.
A fost un amical contra Japoniei, câștigat de România cu scorul de 4-0. Onoarea de a vedea pe viu la lucru echipa națională ne-a făcut-o Mircea Lucescu, marele antrenor român care marți, 7 aprilie, s-a stins la vârsta de 80 de ani.
În urmă cu 13 ani, în paginile cotidianului Monitorul de Suceava am scris un material legat de acest eveniment, iar cu acel prilej am vorbit cu mai multe persoane, inclusiv cu Mircea Lucescu, antrenor la Șahtior Donețk, în Ucraina, în 2013.
Pe această cale, să-i mulțumim lui Mircea Lucescu pentru tot ce a făcut pentru fotbalul românesc, dar și pentru că ne-a adus echipa națională a României la Suceava.
Practic, prin acest meci, Mircea Lucescu a devenit un pic și din istoria fotbalului sucevean.
- Amintirile lui Mircea Lucescu despre meciul de la Suceava, intacte după zeci de ani
Data de 15 iulie 1982 va intra în istoria fotbalului sucevean. Chiar dacă puţină lume îşi mai aminteşte, în urmă cu aproape 44 de ani, Suceava a găzduit singurul meci internaţional al naţionalei de fotbal a României.
Stadionul „Areni” a fost gazdă, „în premieră absolută”, aşa cum specifica presa comunistă, a unui meci interţări, în care România s-a confruntat, tot pentru prima dată, cu Japonia, scor final 4-0 (2-0).
În 2013, când am vorbit telefonic cu Mircea Lucescu, acesta își amintea fiecare detaliu, de parcă meciul ar fi avut loc cu o zi mai devreme și nu cu 31 de ani în urmă.
„Eram în cantonament la Câmpulung Moldovenesc şi cu acel prilej am jucat mai multe meciuri test cu echipe din judeţul Suceava, iar evenimentul principal a fost acea partidă amicală cu Japonia.
Am plecat de la ideea că echipa naţională este a tuturor românilor şi trebuie să joace în cât mai multe oraşe din ţară”, a explicat de la Doneţk, din Ucraina, Mircea Lucescu.
- Meciul secolului pentru Suceava, aruncat într-un colţ de pagină
Evenimentul care a atras peste 15.000 de spectatori în tribunele stadionului Areni a fost aproape ignorat de presa locală din acea vreme.
A doua zi, pe 16 iulie 1982, cotidianul „Zori Noi” îşi deschidea ediţia cu două materiale de rezistenţă. Primul se referea la secerişul orzului, care „a fost reluat” şi „peste tot se acţionează intens pentru finalizarea grabnică a lucrării”.
Al doilea material important era, cum se poate altfel, despre „Substanţiala contribuţie la dezvoltarea teoriei şi practicii construcţiei socialiste”.
Pe prima pagină nu se regăseşte nici un cuvânt despre meciul secolului, şi nu cred că greşim dacă îl numi astfel, pentru oraşul Suceava.
Abia în pagina 3, într-un colţ de pagină, sunt consemnate câteva date despre partidă.
Sub semnătura lui Dumitru Miron, aflăm următoarele: „Ieri, pe stadionul Areni din Suceava, pe o vreme neprielnică – ploaie deasă, continuă – în faţa unor spectatori ce au umplut până la refuz tribunele, a avut loc primul joc internaţional, între ţări, al sezonului, între reprezentativele României şi Japoniei, confruntare care, pentru stadionul sucevean, a constituit o premieră absolută”.
Apoi urmează o scurtă cronică de joc, prin prezentarea celor două formaţii, a golurilor marcate şi a programului următor al echipei naţionale a României.
Iar aceste informaţii sunt singurele care apar în „Zori Noi” despre ceva ce nu s-a mai întâmplat şi nu avea să mai aibă loc vreodată la Suceava. Fireşte, fără nici o fotografie de la meci, fotografie care nu apare nici prin ziarele centrale, inclusiv cel sportiv din iulie 1982.
- Spectatorii, în tribune cu 6 ore înainte de începerea meciului
Dincolo de acest dezinteres al presei, probabil dictat din birourile de partid, meciul România – Japonia a stârnit un interes enorm.
Ioan Dascălu, un bărbat acum în vârstă de 79 de ani, îşi aminteşte cu nostalgie de ceea ce s-a întâmplat.
„Am mers la stadion de la ora 12.00, să prind loc, chiar dacă meciul era la ora 6 seara. Ştiu că a şi plouat de m-a făcut ciuciulete, dar a meritat.
Aveam vreo 2.000 de lei, bani mulţi pe vremea aia, pe care a trebui să-i ascund cât mai bine să nu mi-i ude”, a mărturisit Ioan Dascălu.
Nici fotbaliştii de atunci ai Sucevei nu au fost privilegiaţi şi au stat pe unde au prins câte un loc.
Ilie Gafencu îşi aminteşte că a găsit, cu mare greutate, un loc la peluza aflată sub tabela de marcaj.
„Abia aveai loc să arunci un ac, stadionul era plin ochi. A turnat ca cu găleata, iar oamenii care au plecat de la meci s-au întors când ploaia s-a oprit.
Era o mare foame de fotbal şi echipa naţională a României nu venea în fiecare zi la Suceava”, a arătat Ilie Gafencu.
- Golul lui Boloni din meciul cu Italia, repetat pe Areni
Meciul dintre România şi Japonia s-a încheiat cu victoria categorică a elevilor antrenaţi de Mircea Lucescu.
Potrivit datelor statistice, golurile au fost marcate de Michael Klein, în minutul 23, Turcu, două minute mai târziu, dintr-o pasă a aceluiaşi Klein, în timp ce golul de 3-0 a fost marcat de Boloni, în minutul 54, tabela fiind închisă de Dudu Georgescu, în minutul 80, servit de neobositul Klein, scor final 4-0 pentru tricolori.
Pentru Mircea Lucescu, cea mai interesantă a fost reuşita lui Ladislau Boloni, care a perforat poarta niponilor printr-un şut de la 25 de metri.
„Îmi aduc aminte că la acel meci Boloni a marcat cu un şut de la distanţă, după o fază lucrată mult la antrenamente.
A fost un gol asemănător cu cel marcat Italiei, un an mai târziu, la Bucureşti, când am învins cu scorul de 1-0.
Din cantonamentul de la Câmpulung Moldovenesc a plecat calificarea la turneul final al Campionatului European din 1984, din Franţa”, a povestit acum 13 ani Mircea Lucescu.
În afara marcatorilor, pe gazonul stadionului Areni au mai evoluat şi alţi jucători de valoare.
România a început în alcătuirea Moraru, Rednic, Ştefănescu, Iorgulescu, Bogdan, Ţicleanu, Klein, Boloni, Gabor, Turcu, Balaci, pentru ca pe parcurs să mai fie introduşi Ungureanu, Andone, Mihail Marian, Văetuş şi Dudu Georgescu.
- Naţionala României, tur de forţă prin tot judeţul
Meciul internaţional cu Japonia nu a fost singurul pe care echipa naţională a României l-a susţinut în vara anului 1982 în judeţul Suceava.
În cantonamentul de la Câmpulung Moldovenesc, Balaci şi compania au susţinut un meci test şi cu echipa locală, dar şi la Suceava şi Fălticeni.
Prima partidă de verificare a fost cea dintre CSM Suceava, formaţie ce activa în Divizia B, şi „lotul naţional”.
Scorul a fost 8-0 (5-0) pentru trupa antrenată de Mircea Lucescu şi Mircea Rădulescu după un început „echilibrat”, aşa cum scria atunci regretatul Ion Mîndrescu.
Nimeni nu s-a supărat pentru înfrângerea usturătoare, nici măcar fotbaliştii suceveni prezenţi pe gazon.
Radu Caşuba, fotbalistul care câţiva ani mai târziu avea să impresioneze în Divizia A, îşi aminteşte: „Stadionul era plin, stăteau oamenii în copaci, pe Poliţie, pe unde prindeau câte un loc. A fost o atmosferă ieşită din comun şi mi-ar plăcea să revăd tribunele atât de încărcate de spectatori”.
În meciul contra „lotului naţional”, antrenorul de atunci al CSM Suceava, Ion Ionescu, a jucat, „între alţii”, cu: Bilaucă, Cristescu, Butnaru, Buliga, Tudor Mircea, Goian, Gafencu, Neacşu, Mărineanu, Petrescu II, Popovici, Caşuba, o parte dintre titulari fiind absenţi.
Două zile mai târziu, România se deplasează la Fălticeni, unde dispută un alt joc şcoală, cu Foresta din localitate.
La meciul prilejuit de deschiderea noii baze de agrement „Nada Florilor” au asistat 6.000 de oameni, „deşi timpul a fost neprielnic fotbalului”.
Pentru Foresta Fălticeni, formaţie care activa tot în Divizia B, au jucat: Boaru, Crainiciuc, Sacasz, Vătafu, Gavrilescu, Ghiorgalis, Ţîrdea, Saghin, Fieraru, Croitoru, Păiuş, pe parcurs mai intrând şi Ioniţă, Dascălu, Amariei şi Antoniu.
Jocul a fost la discreţia tricolorilor, care s-au impus cu scorul de 7-1 (1-0), golul de onoare al forestierilor fiind înscris în ultimul minut, de Croitoru.
- Stadionul Areni, umplut de FRF cu 55.000 de oameni
Din păcate, statisticile Federaţiei Române de Fotbal despre echipa naţională a României sunt foarte slabe.
Aşa se face că meciul amical cu Japonia de la Suceava s-a bucurat de prezenţa a nu mai puţin de 55.000 de oameni, ceea ce nu s-ar fi putut întâmpla nici în cele mai optimiste visuri, în condiţiile în care stadionul Areni nu putea găzdui mai mult de 15.000 de spectatori.
O altă inadvertenţă care apare este aceea că meciul s-a jucat pe 15 august 1982, cu o lună mai târziu decât s-a întâmplat în realitate.
