Antrenorul Mircea Lucescu a mai trecut printr-o aventură, de data asta pricinuită nu de confruntarea de pe teren cu o mare echipă, ci de ciocnirea involuntară cu un tramvai bucureștean. E drept, remarcase vehiculul în trafic, dar îl tratase cu tot disprețul cuvenit rangului său de român care face numai ce vrea.
S-a ales, în urma impactului, cu niște coaste făcute arșice, cu un plămân străpuns și cu o hemoragie izvorâtă pe dinăuntru… Cu pas silențios de cioclu, chiar și un mic infarct i-a dat târcoale, dar se pare că pe moment l-a iertat.
A fost, după aia, operat și răsoperat. Miliardarul ucrainean, care îl plătește cu milioanele de rigoare, l-a vizitat în spital, să-i ducă plicul medicului și să-l amenințe cu mitraliera, în caz că operația nu ar fi reușit…
Dar, până la urmă, Mircea Lucescu, această oaie merinos a sportului românesc, a scăpat cu zile. Domnul fie lăudat, că dacă nu scăpa, iar se zicea că avem ceva cu minoritățile mai închise la colorit.
Imediat ce și-a revenit, a început să vorbească despre fotbal. Toată lumea a zis că ăsta e un semn extraordinar, dar eu cred că a vorbi de fotbal după un asemenea accident, după ce doamna cu coasa te ratează milimetric, e semn sigur de retardare mintală. Dar mai e posibil ca neamircea alt subiect nici să nu cunoască, fiindcă nu-i nici el cine știe ce învățat.
Se mai știe că, atunci când omul ăsta cârn sau năsosul lui fiu pierd vreun meci, toată lumea e găsită vinovată, începând cu arbitrii. Apoi, pe scara vinovăției, vin jucătorii, bucătăreasa, copiii de mingi… Uneori și șefii federației… Toți sunt vinovați pentru eșecurile lor, în afară de ei doi, care rămân un fel de artiști neînțeleși ai bășicii, niște van-gogi, născuți prea devreme ca lumea să-i înțeleagă și să îi aprecieze la justa valoare.
Așteptați doar să-și revină neamircea pe de-a-ntregul. Atunci va reveni pe larg și asupra subiectului cu accidentul. Îl va găsi vinovat pe vatman, apoi pe primarul Capitalei, poate și pe Băsescu…
