Mircea Lucescu, interviu eveniment pentru un ziar din Spania

Mircea Lucescu a fost protagonistul unui amplu interviu în cotidianul Marca, în care le-a vorbit spaniolilor despre cariera lui de jucător și cea de antrenor, despre fiul său Răzvan și pasiunea pentru fotbal moștenită de acesta și despre marii tehnicieni și fotbaliști pe care i-a întâlnit.
„Este cel mai lung interviu din viața mea”, le-a spus antrenorul lui Zenit St. Petersburg spaniolilor, care l-au numit „Alex Ferguson al Estului”.
„Să fii fotbalist este maximum, este fără egal. Ca antrenor, președinte, responsabilitățile sunt distincte. Eram foarte dinamic, puteam evolua pe toate posturile din atac. Mi-ar fi plăcut să joc în străinătate. Am avut oferte de la Bordeaux și de la Rennes, dar era dificil să ieși dintr-o țară comunistă. Am jucat peste 70 de meciuri la echipa națională în 13 ani. Astăzi, este ușor să faci 150 de selecții, dar sub Cortina de Fier se jucau numai meciuri oficiale, nu amicale”, și-a amintit Lucescu de perioada în care a fost fotbalist.
Perioada Corvinul
Tehnicianul a povestit că a ajuns la Corvinul Hunedoara după ce cutremurul din 1977 i-a distrus casa din București.
„Un an mai târziu mi s-a oferit posibilitatea de a fi antrenor-jucător. Am retrogradat în sezonul 1978/1979, dar anul următor am promovat, marcând peste 100 de goluri. Aveam un joc rapid, combinativ, diferit de fotbalul care se juca în est atunci. Echipele mele, indiferent că au fost din Turcia, Italia, Ucraina, au marcat mai multe goluri decât celelalte. Asta nu înseamnă că nu au avut echilibru: au primit mai puține goluri în același timp. Aici este cheia”, a precizat antrenorul de 71 de ani.
Lucescu a reușit să o ducă pe Corvinul până în Cupa UEFA, o performanță care i-a oferit multe oportunități ulterior. Următorul pas al unei cariere de excepție a fost postul de selecționer.
„Un an am îndeplinit ambele roluri. Petreceam trei zile acasă și trei zile la București, lucrând pentru federație. Ne-am calificat la Euro 1984 dintr-o grupă dificilă, cu Cehoslovacia, Suedia și Italia care venea din postura de campioană mondială și pe care am învins-o cu 1-0 acasă. Nu o să uit niciodată”, a povestit Il Luce.
Cum a fost dat afară de la națională
Tehnicianul susține că a fost îndepărtat de pe banca echipei naționale la ordinul Partidului Comunist, după o victorie cu 4-0 în fața Austriei, în preliminariile Euro 1988, din cauza popularității sale, care era în creștere. Însă dezamăgirea a fost înlocuită de satisfacția de a reveni la Dinamo și de a construi o echipă capabilă să oprească hegemonia Stelei și să câștige titlul și Cupa României.
Căderea comunismului i-a oferit lui Mircea Lucescu șansa de a antrena în Italia, despre al cărui fotbal spune că „îl ador”. „Puțini tehnicieni străini au stat atât timp în calcio”, a afirmat tehnicianul, adăugând că nu a fost tentat să lucreze în Spania.
După ce a revenit în fotbalul românesc, la Rapid, căruia i-a adus primul titlu după o pauză de 32 de ani, Lucescu a plecat în Turcia, unde a devenit campion atât cu Galatasaray, cât și cu Besiktas. „Am păstrat o relație bună cu toți președinții. Când drumurile noastre s-au separat, ne-am dat mâna și punct”, a explicat antrenorul.
Perioada Șahtior Donețk
A urmat perioada Șahtior Donețk, unde a rămas mai mult de un deceniu și a reușit performanțe extraordinare, inclusiv câștigarea Cupei UEFA.
„Mă gândeam că o să stau un an-doi, dar am rămas 12. A fost o perioadă extraordinară, am câștigat opt titluri, șase cupe, Cupa UEFA… În vară am decis să schimb, deoarece echipa nu a revenit la Donețk și doi ani am fost tot timpul în avioane, departe de casă, fără suporteri. Am mers la Zenit și m-am trezit fără Hulk, fără Garay, acum fără Witsel și cu o echipă cu media de vârstă de 29 de ani, cu care s-ar putea câștiga, dar ideea mea este de a crea un proiect de viitor”, a spus Lucescu.
Adversar cu propriul fiu
În perioada petrecută în Ucraina, Lucescu a fost adversarul fiului său, Răzvan, care i-a călcat pe urme și a antrenat Rapidul. Giuleștenii au câștigat cu 1-0 pe terenul lui Șahtior, în cel mai de succes sezon european din istoria clubului, 2005/06, încheiat în sferturile de finală ale Cupei UEFA, în urma unei duble cu Steaua.
„Nu s-a mai întâlnit așa ceva. A fost atât de greu să pregătesc meciul încât i-am spus președintelui că nu pot. La conferința de presă l-am văzut pe Răzvan în lacrimi și l-am felicitat în fața tuturor. În sport, dacă trebuie să te lupți cu fiul tău, te lupți și apoi te îmbrățișezi. I-a studiat pe Ancelotti, Mourinho, Capello și face o treabă bună la Xanthi. Poate ajunge să antreneze o echipă mare”, a spus Lucescu.
Deși de multe ori s-a făcut remarcat prin faptul că a criticat arbitrajele, tehnicianul român nu este de acord cu introducerea tehnologiei video în fotbal: „Văd că se testează tehnologia, dar eu nu o voi accepta niciodată. În fotbal cel mai important nu este ce se întâmplă pe teren, ci ce se discută la bar. Asta este ceea ce aduce oamenii pe stadioane. Când lucrurile vor fi mai precise, nu va mai fi la fel, va fi mai plictisitor”.
Cine este cel mai bun fotbalist?
Întrebat despre cel mai bun fotbalist pe care l-a văzut jucând, Lucescu a rămas diplomat. „Di Stefano m-a impresionat la început pentru ideea pe care a dat-o colectivului. Mai târziu, m-a impresionat Beckenbauer, părea că plutea prin modul în care se mișca și pasa. Apoi a venit Cruyff, care era un geniu. În Italia, m-am confruntat cu Maradona, care avea un nivel incredibil. Apoi i-am antrenat pe Baggio, Ronaldo, Pirlo, Willian…”, a spus fostul selecționer.
Un capitol aparte va rămâne, însă, Gică Hagi: „A debutat la națională cu mine la 17 ani. Dacă ar fi ajuns la Madrid cu doi ani mai devreme, ar fi avut o carieră uriașă… Pentru mine era la nivelul lui Maradona”.
Firesc, Mircea Lucescu are preferații săi și când vine vorba despre antrenori. Printre ei, și cel cu care l-au comparat spaniolii, Sir Alex Ferguson, omul care a transformat definitiv Manchester United.
„Cruyff a revoluționat fotbalul sub aspect tehnic, iar Sacchi fizic și din punct de vedere al sincronizării tactice, dar cel care a lăsat cea mai mare moștenire este Ferguson. Este dificil să rămâi 30 de ani la același club. Un om puternic nu este cel care schimbă femeia de 30 de ori, ci cel care îndură cu aceeași.
Mourinho și Guardiola sunt doi mari antrenori, inteligenți, care și-au pus amprenta pe fotbalul mondial. Acum, mie îmi place mult Simeone. L-am avut elev la Pisa și la Inter. Diego era ca azi, un mare profesionist cu o inimă incredibilă. Era sufletul echipei”, a spus Lucescu.
În ciuda vârstei, cel mai titrat antrenor român nu se gândește la retragere: „Cât timp am entuziasm și pasiune voi continua. Este incredibil că nu am avut niciun an sabatic, pentru că nu pot sta în casă. Am meritul de a fi fost 40 de ani la acest nivel, în special în fotbalul din Europa de Est, care a început să se dezvolte după 1990”.