Un crainic tv citește de pe prompter gafele caligrafiate de susținătorii examenului de bacalaureat în acest început canicular de vară. Râde cu lacrimi. Un absolvent de liceu scrie că Mircea, care a fost mai întâi bătrân și apoi s-a certat cu Baiazid care l-a abordat politicos cu obrăznicie, a fost înmormântat cu umbră cu tot la Cozia. În linii mari, nici nu sună rău. Mircea cel Bătrân, înhumat cu umbra-i, la Cozia, e aproape un vers. Iar Baiazid, care-i putea reteza capul voievodului român, venit plocon în tabăra lui militară, se dovedește într-adevăr un domn. Obrăznicia lui poate fi taxată drept politicoasă.
Mă pregătesc să-mi beau cafeaua matinală acompaniat de acest comentariu care poate fi taxat, în funcție de toanele examinatorului, drept genial sau imbecil. Ieri un reporter bântuia, în curtea unui liceu, printre tineri atletici. V-ați pregătit pentru bacalaureat? Io să învăț? – răspunde interogativ un tânăr tuns scurt, cu cercel în ureche. Ce-s prost? Nu le am p-astea, cu învățatul. De ce te mai duci la bacalaureat? De sanchi, vrăjeală. Speri să-l iei? Râde. Să-l ia tocilarii! Ce să fac cu el? Într-o țară cu modele ilustre de indivizi care au biruit în dauna cărții, adunând putere, notorietate și bani, bani fără număr (Gigi Becali și Traian Băsescu sunt doar două nume de cetățeni care au fost în eternă dușmănie cu școala) de ce să mai stai cu burta pe carte?
Femeia care se ocupă de văcuțele mele la Sângeru, mamă a două fetițe premiante care, de câte ori vin la mine, îmi cer cu împrumut cărți, îmi întregește tabloul bacului. E o întreagă industrie, chiar înfloritoare, a copiuțelor. Cererea fiind mare, hopa și oferta. Copiuțele sunt ca niște cărțulii, le poți ține în podul palmei, sunt îngrijit tipărite și se vând în curtea școlii. Când babacul are bani și tu vii la școală cu merțanul de ce te-ai mai osteni să-ți fabrici singur copiuța? O iei gata scrisă. Mai complicat e s-o folosești. Se nimerește să ai copiuța, dar să n-ai habar unde să cauți subiectul care ți-a picat.
În țară, politicienii își au și ei bacul lor. Rezultatele finale se dovedesc dezastruoase pentru partidul lui Traian Băsescu. Votul, cu care marinarul a jonglat cum a avut chef până acum, s-a dovedit de astă dată mortal. PDL a pierdut pe linie, individual și în grup, vopsit verde sau camuflat în pestriț. Udrea și-a anunțat, după valsul financiar dansat în București cu Poteraș, demisia de onoare. Să fie demisia Elenei Udrea una de onoare? Flutur, înfrânt la Suceava, se leagănă amețit în declarații și pare zâmbitor, dar se vede că-i un zâmbet de împrumut. Roberta își ronțăie, la Ploiești, unghiile, lăudându-se, după ce l-a pierdut printre degete pe Voloșevici, cu câțiva primari de cătun pe care-i tot numără, în stilu-i cunoscut. Adică ies mereu mai mulți decât sunt. Bacul politic de la locale a înmormântat PDL-ul cu umbră cu tot, nu doar la Cozia, ci în toată țara și nici Băsescu nu se simte prea bine.
