– Un copil în vârstă de 11 ani, din Budeni – Dolhasca, și-a pierdut tatăl pe când avea doar patru ani, în timp ce acesta își căuta un rost în străinătate
– Paul, băiatul orfan, a rămas în grija bunicilor
– Mama copilului este acum la muncă în Italia, pentru a-și putea acoperi datoriile acumulate după moartea bărbatului ei, și pentru a-i asigura cele necesare copilului
Străinătatea este pentru unii raiul visat, pentru alții un loc în care pot „să-și rupă oasele” pentru un salariu mai bun decât în țară, iar pentru alții este capătul vieții. Familiile celor care nu se mai întorc din străinătate vii poartă în suflete o durere care nu se stinge niciodată. Este și cazul familiei Dărăbandea, din Budeni – Dolhasca. Ginerele lui Mihai Dărăbandea a murit, acum 6 ani, pe când avea doar 34 de ani, la granița dintre Germania și Italia. A plecat să adune niște bani cu care să-și întrețină familia, soția și copilul (băiatul avea pe atunci patru ani și jumătate), și s-a întors în coșciug. Soția bărbatului este acum în Italia, unde muncește pentru a-și achita toate datoriile pe care le-a acumulat cu aducerea soțului din străinătate (circa 50 de milioane de lei vechi) și cheltuielile cu înmormântarea. Paul – Constantin, copilul orfan, are acum aproape 11 ani, și a fost crescut încă de mititel de către bunicii din partea mamei. Nu își amintește foarte multe despre tatăl său. Bunicii au fost cei care au suplinit și dragostea de mamă, pentru că aceasta a fost plecată de mai multe ori în străinătate la muncă, dar și de tată, despre care bunicii i-au povestit că a fost un om bun, dar Dumnezeu l-a luat în Ceruri. „O, când îmi amintesc…. A fost găsit mort la marginea drumului, după ce a suferit un infarct. L-a dat gata stresul. El a plecat clandestin, cu o călăuză, nu știa ce-l așteaptă acolo, iar inima i-a cedat, mult prea repede. Noi nu am prea fost de acord cu plecarea lui. Era un bărbat înalt, voinic, bun…, păcat de el. L-am adus în țară, l-am îngropat, dar durerea nu dispare niciodată. Actele nu i-au fost luate, așa a fost identificat, și vre-o 20 de euro, dar alte 22 de milioane i-au fost furate”, ne-a povestit Mihai Dărăbandea. Familia Dărăbandea are cinci copii, două fete și trei băieți, toți plecați în străinătate, la muncă în Italia. Fata al cărei soț a murit în străinătate a avut serviciu în România, dar salariul era foarte mic. La îndemnul fraților, a plecat și ea să câștige un bănuț în plus. Cu mare greutate s-a decis femeia să ia această hotărâre, să-și părăsească copilul pentru un salariu mai bun, dar altfel nu ar fi putut să-și acopere datoriile. Ultima oară, femeia a plecat la muncă în Italia, în septembrie, anul trecut. Mama ei ne-a spus că în iulie se va întoarce acasă. „Dorul de mamă este mare, mai ales că se au doar unul pe celălalt: mamă – fiu. Copilul este foarte cuminte. Învață bine și mama sa face tot posibilul ca acesta să aibă o copilărie fericită, chiar dacă este orfan. Vorbesc mereu la telefon, iar Paul nu ia nici o decizie fără să se consulte cu mama sa. I-a adus calculator, tot felul de jucării, cărți, haine, televizor, are camera lui aranjată după cum a dorit el. Ne mai are pe noi! Este lumina vieții noastre”, ne-a povestit bunica lui Paul. Băiatul se laudă cu multe premii obținute la școală, dar și la diferite concursuri, și este un înfocat suporter al echipei Steaua. Singura alinare a lui Paul, dar și a bunicilor săi, sunt albumele cu fotografii. Cu emoție, bunica a dat filă după filă și ne-a arătat toate chipurile sale dragi, cărora le duce dorul: băiatul cel mare, care și-a luat un apartament în Arad, dar care încă nu s-a hotărât să renunțe de tot la Italia, fata al cărei copil este crescut de ea și căreia i-a promis că-i dă lasă casa, un alt băiat care și-a început casă într-un sat vecin, și are nevoie de bani pentru a o termina, și al patrulea băiat, care este plecat de 6 ani în Italia, dar timp de 4 ani nu a venit acasă să-și vadă părinții. Fata cea mai mică se va căsători în această toamnă, la Arad, după care va pleca iar în Italia. Ceea ce simt acești părinți este și bucurie și durere: bucurie că toți copiii au un loc de muncă, supărare că sunt departe de ei. Deși mulți părinți au preferat să-și ia copiii cu ei în străinătate, familia Dărăbandea nu este de acord, cel puțin până ce Paul va termina clasa a VIII-a. Ei spun că tot mai bună școală se face în România, și că băiatul trebuie să-și croiască un viitor de aici, din țară.
– Și-a lăsat 4 copii în grija tatălui, și a plecat în Italia
O altă casă, o altă familie, un alt destin. Patru copilași, dintre care doi gemeni, duc dorul mamei plecate de trei săptămâni la muncă în Italia. Copiii au rămas în grija tatălui și a bunicilor, pentru că toți locuiesc în aceeași casă. Cauza plecării femeii în străinătate: sărăcia. Deși nu este pentru prima dată când copiii rămân acasă fără unul dintre părinți, pentru că atât mama micuților, cât și tatăl acestora au mai fost plecați la muncă în străinătate, situația lor nu este una strălucită. Bunicii copiilor sunt destul de bătrâni și bolnavi, au pensii mici, tatăl copiilor nu muncește momentan nicăieri, și tot venitul celor 8 persoane (până la plecarea mamei copiilor) era de cel mult patru milioane de lei vechi. Minorii: Marina, de 7 ani, o fetiță drăguță, care în ciuda dificultăților învață bine la școală, Alexandra – în vârstă de 4 ani și gemenii Sergiu și Sebi – de cinci ani, nu se plâng. Se au mereu aproape: se joacă împreună, aleargă împreună, mănâncă ce este în casă, fără mofturi, cu speranța în suflet că, într-o zi, mama lor le va aduce multe bunătăți din Italia. Tatăl micuților ne-a spus că soția lui va sta doar două luni în Italia, după care nu va mai părăsi familia. „Vom încerca să ne găsim un loc de muncă aici, în țară. Este greu și în afară. Salariile sunt mici și acolo, sau, uneori, muncești câte o lună și nu te plătește patronul. Mi s-a întâmplat și asta”, ne-a povestit Marin Grigoraș.
Primăria trebuie să știe în grija cui rămân copiii părinților plecați în străinătate
Potrivit ultimelor reglementari, persoanele care pleacă să lucreze în străinătate sunt obligate să depună în dosarul de la Oficiul Național pentru Migrarea Forței de Muncă și o declarație în care se precizează în grija cui au rămas copiii. O astfel de declarație trebuie completată de către părinți și la Primăria de unde aparțin, la Serviciul de asistență socială.
Conform legislației în vigoare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, copilul trebuie reprezentat de părinții săi, de curator sau de tutore în toate relațiile lui cu școala sau instituțiile statului.
