Miracolul unei vindecări de cancer

Am adus în discuție, în urmă cu câteva săptămâni, prostia „Formulei AS”, revistă scrisă cu un abuz supărător de sirop gazetăresc. Acum, a venit vremea să exemplific, pentru ca lucrurile să fie clare și să nu mă credeți neserios. O să vă prezint un caz concret, doar unul din multitudinea care apar în această publicație.
E vorba de o vecină de bloc de-a părinților mei. O femeie modestă, în vârstă de 75 de ani. Fostă contabilă. Care suferea de-un cancer devastator. Să știți că, în general, cei atinși de această maladie nimicitoare prezintă și devieri comportamentale importante. E firesc. Ei au impresia, din când în când, că au captat secretul unor vindecări miraculoase. Ceea ce e fals. Și li se mai pare că, tot periodic, Dumnezeu le dă câte un telefon. Și stă cu ei la taclale, cerându-le sfatul în privința marilor Lui proiecte, care cam stagnează. Ceea ce e și mai fals, pentru că Dumnezeu nu s-a sfătuit în viața lui cu nimeni, deși măcar cu Diavolul trebuia s-o facă, din când în când.
Așa era și vecina părinților mei. În disperarea ei, încerca pe rând toate leacurile. Medicamentoase și naturale. Pe lângă rugăciunile atât de fierbinți, că puteai să-ți prepari cafeaua deasupra lor ca deasupra unei plite. La un moment dat, bătrâna a dat-o pe-un tratament naturist, care i s-a părut că face minuni. Minuni care – iarăși i se părea – au vindecat-o. Cuprinsă de un entuziasm bubuitor, a pus mâna pe stilou și a scris revistei „Formula AS”, prezentând pe larg miracolul „vindecării” sale.
Lacomă de asemenea bombe sforăitoare, chiar dacă nu au vreun suport, revista a înhățat subiectul cu gheare de vultur. O pagină întreagă a descris minunea, dându-i și adresa femeii. Ce a urmat? Mii de scrisori au început să sosească pe adresa bătrânei doamne. Oameni aflați în situații asemănătoare îi cereau sfatul. Credeam că poștașul se va îmbolnăvi de spate, la câte scrisori căra în tolba sa.
Chiar și la trei luni după moartea doamnei, scrisorile tot continuau să sosească.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.