Mioriță laie…

Există atât în viața reală, cât și pe net tot felul de deștepți, care au tot felul de opinii. Ce dacă au un singur neuron? Ei au opinii pertinente și știu exact care le e scara de valori. În principiu e doar o turmă orbită, care trăiește de la o rată la alta. Cu veșnica speranță că le va mări șeful leafa. Parcă ăla nu vede pseudomunca pe care o prestează așa-numiții angajați. Toți ăștia și mulți alții apără democrația și statul de drept. Uniți salvează tot felul de nimicuri. De parcă i-ar băga cineva în seamă.
Pentru formele astea de viață, dar și pentru mulți alții prezint câteva statistici. România este pe locul doi în lume într-un clasament al țărilor din care au plecat cei mai mulți oameni. Patru milioane de români au luat drumul pribegiei. Știți care țară e pe locul întâi? Siria. Acolo unde e război. Mai spun că în mediul rural jumătate din copii trăiesc în sărăcie. Adică nu au o alimentație corespunzătoare. Nu au haine. Nu au un loc salubru unde să trăiască în condiții de igienă. Nu au multe. Unul din doi. Astea sunt cifrele.
Și toți gibonii ăștia de mall și net, cu telefoane mai deștepte ca ei, dau în fiecare zi măsura prostiei și răutății lor. Ce dracu’să salvezi? Pentru ce anume să îți declari patriotismul? Pentru un câmp de război din care fuge toata lumea? Investiții? În ce anume? În farmacii? În magazine? În ce?
Asta ne-a adus democrația. Țara vândută bucată cu bucată. Forța de muncă plecată. Populația activă împrăștiată în toate colțurile planetei. Alții nu știu ce să mai facă pentru a-și păstra identitatea națională și noi ne batem joc de tot ce am avut. Că nu pot vorbi la prezent în contextul de față.
E oare așa greu să ne depășim condiția de opincari? E oare așa greu să cerem ce ni se cuvine? Adică o viață normală în țara noastră. Pentru asta au murit înaintașii noștri? Pentru rapănul și vrăjeala pe care le servim în fiecare zi? Pentru politici de distrugere? Pentru a fi condamnați la sărăcie și emigrare?
N-am nicio treabă cu politica. Nu-mi place vreo tabără. Nu am simpatii sau afinități pentru vreo „doctrină”. Tot ceea ce văd este o lipsă cronică de lideri. De oameni hotărâți să scoată țara din șanț. Bărbați care să reinstituie disciplina. În toate domeniile. Minți care să poată concepe un plan prin intermediul căruia să ne aducă prietenii și rudele înapoi din surghiun.
Sunt foarte trist când primesc mesaje sau telefoane de la prieteni buni care sunt plecați de ceva ani. Unii chiar fără ca măcar să cunoască limba țării lor adoptive. Au plecat din lehamite. Din dezgust. Din lipsa oricărei șanse la un viitor normal. N-avem bani de drumuri. De construcții. De școli și spitale. Nu știm sau nu vrem să ne fie bine? Lasă că avem miliarde pentru tot felul de combinații inutile. De la retrocedări până la armament expirat și de decor.
Sunt de acord. Societățile evoluează. Chiar progresul tehnologic fenomenal din ultimele decenii a dus la o schimbare de mentalitate. La un alt mod de a privi viața. România, cu tot conglomeratul ei de arhaisme și superstiții, s-a adaptat la toate astea. De ce? Pentru că există pe aceste plaiuri inteligență nativă. Pentru export, din păcate.
A plecat aproape tot sângele din Miorița. Nu avea ea cine știe ce forță nici înainte, dar acum s-a ofilit complet. Din cauza hemoragiilor multiple. Singură. Bătrână. Flămândă. Mizerabilă. Asta e Miorița noastră. Deloc laie și bucălaie.
Are cineva vreun leac sau doar așteptăm toți să-i închidem ochii când își va da ultima suflare?