E nevoie să vorbim despre ce sînt minunile. „Minunile sînt fapte dumnezeiești mai presus de minte și de puterea omenească. Ele sînt fapte săvîrșite în firea văzută, numai cu puterea lui Dumnezeu, ce întrec legile minții și ale firii. Ele se fac în momente extraordinare, hotărîte de Ziditor, și urmăresc luminarea și îndreptarea noastră în vederea mîntuirii. Minunile arată voința lui Dumnezeu și tîlcuiesc căile Sale cele necunoscute. Dumnezeu este cel dintîi și cel mai mare făcător de minuni ca Unul ce este Însuși izvorul lor”.
După ce se cunosc adevăratele minuni? Minunile adevărate se deosebesc de cele mincinoase prin mai multe condiții din care însemnăm:
– Să fie vrednice de numele lui Dumnezeu și mai ales să fie cuprinse în Sfînta Scriptură și în Sfînta Tradiție;
– Să nu se tăgăduiască unele pe altele sau să se opună unele altora;
– Să nu contrazică Sfînta Scriptură sau Sfînta Tradiție;
– Să urmărească mîntuirea sufletelor omenești;
– Să aducă folos și spor vieții sufletești;
– Săvîrșitorul minunii să grăiască numai adevărul, să ducă o viață fără pată și să nu urmărească interese personale sau scopuri egoiste;
– Să îndrepte viața celor ce văd minunea;
– Să poarte în ele siguranța și puterea Duhului lui Dumnezeu;
– Să dovedească lucrarea proniei dumnezeiești. (Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă, M-rea Neamț, 1965, p. 14-15)
Ce sînt vedeniile?
Vedeniile sînt arătări pricepute de ochii minții, fie în stare de funcționare normală a organismului, fie în somn complet sau pe jumătate, fie în extaz.
Cum se cunosc adevăratele vedenii? Vedeniile care lasă în suflet liniște, pace, umilință și dragoste multă pentru Dumnezeu și oameni pot fi considerate bune, după ce s-au verificat, precum cea de pe drumul Emausului: Au nu era inima noastră arzînd întru noi? (Luca 24, 32) (Ierom. Nicodim Sachelarie, Pravila Bisericească, 1940, p. 319-321).
Mai luminat arată Sfîntul Maxim Capsocalivitul care sînt semnele adevăratelor vedenii, în convorbirea sa cu Sfîntul Grigorie Sinaitul, zicînd: „Iar semnele Harului, în vremea vedeniilor adevărate, cînd se apropie de om darul Sfîntului Duh, sînt acestea: îi adună mintea; îl face să fie cu luare aminte și smerit; îi aduce aminte pomenirea morții, a păcatelor, a Judecății de apoi și a muncilor veșnice; îi face sufletul umilit și ochii blînzi și plini de lacrimi. Cu cît se apropie darul de om cu atît îl îmblînzește în suflet și-l mîngîie prin sfintele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos și prin nemărginita Lui iubire de oameni îi pricinuiește în minte vedenii înalte și adevărate”.
Să arătăm și ce sînt visurile.
„Visul este o mișcare a minții în nemișcarea trupului”, spune Sfîntul Ioan Scărarul. Cum se cunoaște un vis dacă este adevărat? Același Sfînt Ioan Scărarul zice așa: „Visele care ne vestesc muncă și judecată, sînt de la Bunul Dumnezeu. Iar dacă vor veni cu deznădejde, acelea sînt de la diavolul” (Filocalia IX, Cuvîntul 3, p. 14). Încă și Sfîntul Diadoh al Foticeei zice: „Visurile trimise sufletului din iubirea de oameni a lui Dumnezeu sînt mărturiile neînșelătoare ale unui suflet sănătos”. (Din învățăturile Părintelui Cleopa)
