În scurt timp, la Liceul cu Program Sportiv din Suceava va fi inaugurat noul campus sportiv, care pune la dispoziția elevilor un cămin nou, cu 96 de locuri, o cantină, un teren de handbal modern, un teren de fotbal realizat conform standardelor UEFA, dar și o clădire care găzduiește un amfiteatru și cabinete medicale.
Investiția este bine-venită, doar că, încă o dată, împământenita vorbă „ca la noi la nimenea” se dovedește cât se poate de adevărată.
Asta deoarece ultra-modernul teren de fotbal, pentru care se va aduce, pe comandă specială, gazon sintetic de la o fabrică din Belgia, nu va putea fi folosit decât pentru antrenamentele elevilor, nu și pentru competiții sportive. Asta în vreme ce echipele de fotbal ale LPS, cinci la număr, cu rezultate foarte bune la nivel național, riscă să fie excluse din campionatele sportive tocmai din cauza lipsei condițiilor necesare pentru desfășurarea meciurilor.
Mai mult, elevii și profesorii de la LPS vor avea la dispoziție și un amfiteatru cu o capacitate de câteva sute de locuri, dar care va sta gol multă vreme, pentru că nu poate fi folosit nici măcar la inaugurarea de an școlar, așa cum își doreau cei de la conducerea liceului.
Amfiteatrul fără scaune și fără sonorizare
Măreața clădire care găzduiește amfiteatrul LPS a fost gândită pe două niveluri, cu interioare luxoase, cu pardoseli și scări de marmură, care au costat o grămadă de bani.
La parter sunt prevăzute spații pentru cabinete medicale și laboratoare, iar sus amfiteatrul. Gol, atât de gol încât nu poate fi folosit la nimic, decât la exerciții sportive de urcare și coborâre a scărilor.
Nu are prevăzute nici un fel de scaune, nici măcar banalele gradene de lemn folosite pe stadioanele de la țară, pentru ca elevii, spectatorii să poată sta și urmări ce vorbesc cei care li se prezintă în față.
De altfel, nici nu i-ar auzi ce spun, pentru că proiectantul nu a luat în calcul necesitatea unei stații de amplificare și a unui sistem de sonorizare, absolut necesare pentru ca vorbitorul să se facă bine auzit inclusiv pentru cei de pe rândurile de sus, aflați la o distanță destul de mare. În schimb, a prevăzut sistem de sonorizare în clădirea cantinei, în caz că elevii vor să organizeze petreceri.
„Am fi vrut să facem deschiderea de an școlar în sala amfiteatru, unde investiția a fost finalizată, dar nu este posibil, în condițiile actuale. Sperăm să o putem face pe terenul de handbal, dacă va fi finalizat până atunci”, spune directorul liceului, Ioan Radu, care a preluat un proiect „șchiop” din mai multe puncte de vedere și încearcă să-l finalizeze, așa cum e, pentru că oricum aduce un plus de valoare instituției pe care o conduce.
Dotări de 4.000 de lei pentru toată clădirea amfiteatrului
Întrebat despre cum a gândit funcționarea amfiteatrului, a cărui clădire a costat o grămadă de bani, proiectantul a dat-o cotită. „Proiectul a fost făcut în 2007, era sfârșit de an și dacă nu începeau rapid lucrările se pierdeau banii de la Guvern. Normal, când faci ceva foarte repede, se mai uită câte ceva. Nu poți anticipa tot ce este nevoie. De acea există note de renunțare și de comandă suplimentară. Noi am făcut proiectul în două luni, nimeni nu îl mai făcea atât de repede”, spune Florin Duduță, care a pasat responsabilitatea către consultant și constructor, pe care i-a învinovățit că nu au observat că există lipsuri la proiect și nu au cerut modificarea acestuia. Proiect pe care a încasat o sumă consistentă, pe care alții nu o visează nici măcar în 10 ani de muncă zilnică.
De obicei, în cazul unor astfel de proiecte complexe, proiectantul încasează între 10% și 15% din valoarea totală a proiectului, care, în 2007, a fost de 5,5 milioane de euro.
Conform acestuia, pentru dotarea întregii clădiri a amfiteatrului, adică inclusiv a cabinetelor medicale și a atelierelor de la parter, au fost prevăzute investiți de 4.000 de lei.
Văzând suma alocată, Florin Duduță recunoaște că a greșit: „Da, e clar că e o scăpare a noastră. Cu banii aceștia nu se putea dota și amfiteatrul cu scaune, pupitru și instalație de sonorizare”.
În mod ciudat, la scurt timp după întrevederea noastră, solicită să ne vedem din nou și retrage ce a spus, listând din computer, de pe un fișier care putea fi modificat după pofta inimii, o listă de dotări care putea fi din oricare alt proiect, la care doar schimbi numele, în care apar, miraculos, 50 de scaune și 50 de gradene de lemn pentru sala amfiteatru, precum și un pupitru. Asta pe lângă zece dulapuri metalice, patru rafturi metalice, două birouri cu corp auxiliar, patru scaune, două dulapuri și o canapea pentru cabinetele medicale. Și toate astea cu doar 4.000 de lei… Vorba unui clasic în viață – hârtia suportă orice!
Stadionul fără tribune, vestiare și dușuri
O altă anomalie prin care se remarcă investiția de la LPS este stadionul de fotbal proiectat conform standardelor UEFA, dar care nu a fost prevăzut cu elemente esențiale pentru omologarea sa.
Deși va fi singurul stadion cu dimensiuni de 105 x 68 de metri, acoperit cu gazon sintetic făcut la comandă, în străinătate, ceea ce-l recomanda chiar ca o alternativă viabilă la „îmbătrânitul” Areni, pentru a găzdui campionate de fotbal județene și naționale, îi lipsesc câteva elemente esențiale – tribune pentru spectatori, vestiare, toalete și dușuri.
Practic, deși se bagă o grămadă de bani acolo, acesta va fi un simplu teren de antrenament pentru elevi. Asta în condițiile în care cele cinci echipe de fotbal ale LPS riscă să fie excluse din campionatele sportive județene și naționale care debutează luna aceasta tocmai din cauza lipsei condițiilor necesare pentru desfășurarea meciurilor.
„Ce ni s-a cerut asta am făcut. Proiectul a fost pentru reabilitarea terenului de sport, nu pentru modernizarea sa. Vechiul director era profesor de handbal, probabil nu îl interesa terenul de fotbal. Actualul e de fotbal și pune mai mult accent pe asta. Dar nu ni s-au cerut tribune și vestiare”, spune proiectantul Florin Duduță.
Așa se face că modernul teren de fotbal, prevăzut și cu pistă de atletism, a fost „trântit” în câmp deschis, fără nici o clădire în imediata sa apropiere, fără să fie prevăzute locuri pentru spectatori sau pentru sportivii care stau în așteptare pe margine, fără toalete și dușuri sau vestiare în care să se schimbe sportivii și arbitrii.
Grabă, lipsă de viziune și de spirit practic sau pur și simplu dezinteres, nu se știe care e cauza exactă a acestei „lacune” care ne pune pe harta glumelor de genul „locul în care s-a răsturnat căruța cu proști” sau a lucrărilor făcute în bătaie de joc de „Dorel”.
Proiectul campusului LPS, realizat „în oglindă” într-o comună din Botoșani
Pentru cei care vor să vadă cum vor arăta la finalul proiectului clădirile campusului LPS este suficient să se deplaseze în județul vecin Botoșani, în comuna Trușești.
Căminul pentru elevi, cantina, amfiteatrul și chiar și terenul de sport ale Campusului Grupului Școlar „Demostene Botez”, a căror construcție a demarat în 2008 și s-a finalizat în 2013, sunt identice cu cele din Suceava. Au în plus clădirea școlii și o sală de sport, în vreme ce la noi este în plus terenul de fotbal.
Explicația asemănării depline este simplă: proiectul de 9 milioane de euro de la Botoșani este făcut de același proiectant ca și la Suceava. Pe aceleași clădiri s-a luat bani de proiectare și dintr-o parte, și din alta. Iar „plusurile” și minusurile din proiecte se regăsesc în ambele părți.
Opulența materialelor utilizate, care au ridicat mult costurile finale, dar și onorariul proiectantului contrastează cu sărăcia dotărilor prevăzute – nici cei de la Botoșani nu au scaune sau gradene în amfiteatru, nici instalație de sonorizare. Iar lista „lipsurilor” din proiect este încă deschisă, pentru că fie că nu au fost observate încă, fie că se știe de ele, dar nimeni din conducerea unității de învățământ nu mai zice nimic, mulțumită că li s-a făcut oricum ceva. Eroarea este umană, dar normal ar fi să existe și interes pentru corectarea eventualelor scăpări.
Primăria Suceava, bună de plată
Proiectul de realizare a campusului LPS, demarat în 2007, în baza unor promisiuni electorale, a fost sistat în 2008 din lipsă de finanțare.
Anul acesta a fost reluat, după ce, de nevoie, a fost „adoptat” de Primăria Suceava, pentru a putea beneficia de finanțare din fonduri europene. Numai că deși cota de cofinanțare a municipalității sucevene la acest proiect ar fi trebuit să fie de numai 2%, din cauza unor „lacune” din proiect, Primăria Suceava s-a trezit bună de plată nu doar pentru cei 2%, ci și pentru cheltuieli neeligibile de 7.142.202 lei, dintr-un proiect de 17.899.491 de lei.
Astfel, banii de la bugetul local, care ar fi trebuit să meargă la reparații stradale sau investiții în folosul cetățenilor, s-au dus vrând-nevrând la LPS, la acele lucrări care stăteau în paragină de ani de zile.
Pentru a corecta lipsurile din proiect – tribune, vestiare, unitate sanitară pentru stadion, sau pentru dotările necesare funcționării în condiții normale a amfiteatrului este nevoie de alți bani, care nu sunt prevăzuți încă nicăieri.
