Minuni în țara noastră…

… „nu cred a se mai face”! Iată fapte: reabilitarea căii ferate București-Constanța era prevăzut să coste, când s-a început refacerea în 2005, 665 milioane de euro. S-a terminat cu șase ani mai târziu decât era programat și a costat aproape un miliard. Recitiți ce scria Eminescu, cu mai bine de un veac în urmă despre același sector de cale ferată: „…se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanța n.n.), care nu face nici cinci, și patru milioane din prețul de cumpărătură se va împărți între membrii Adunărilor”. Nimic nou sub soare! Nu știu dacă mecanismul fraudării va fi fost chiar identic, mai degrabă nu, fiindcă-s de tot întortocheate căile Diavolului, dar îndoială nu încape nicicum: cel mai mare român al tuturor timpurilor a intuit și diagnosticat cu incredibilă exactitate starea României de atunci, iar ceea ce era valabil cu mai bine de un veac în urmă își păstrează, surprinzător, valabilitatea și acum, la început de secol XXI! Poate că și de aceea se străduiesc unii să declare publicistica lui Eminescu nulă: citind-o, se așează în postura celui ce se examinează gol-goluț în oglindă. Aș spune că articolele lui Eminescu ar trebui retipărite periodic în gazete, pentru a vedea limpede că „toate-s vechi și nouă-s toate”! Dureros de actuale și cumplit de adevărate aceste texte uitate: similitudinea conduitei clasei politice sare în ochi, ca și biata stare a țării jecmănite. Citiți și mirați-vă: articolul n-a fost scris acum, ci, ehei, atunci: „De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politicește sus și economicește jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizația economică e muma celei politice. Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuții, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câțiva ani, desigur ar fi fost declarat prooroc mincinos. Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcționarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independența alegătorilor vor face pe funcționar să atârne atât de mult de autoritățile supreme, încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din București; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavoda-Chiustenge (Constanța – n.n.), care nu face nici cinci, și că patru milioane din prețul de cumpărătură se va împărți între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători și de administratori în România sunt tovarăși de câștig cu bandiții de codru. Dacă cineva ar fi prezis toate acestea, lumea ar fi râs de dânsul și totuși nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat și se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar. Nu există alt izvor de avuție decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă și fără capital, nu mai e îndoială că ceea ce au ei, a pierdut cineva. Mita e-n stare să pătrunză orișiunde în țara aceasta, pentru mită, capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele și averea unei generații (…) Acei ce compun grosul acestei armate de filibustieri politici sunt bugetofagii, gheșeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă. Justiția, subordonată politicii, a devenit o ficțiune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunță. Acest om este menținut în funcție, dirijează însuși cercetările făcute contra sa; partidul ține morțiș a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale, care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia și Camorra, care miroase de departe a pușcărie.”
Nihil nove!
P.S.
Apropo de scandaloasele și mizerabilele alegeri de la Federația de fotbal: Universitatea ieșeană păstorește și o grădiniță, numai că educatoarele nu-s membre ale Senatului și nu ele decid alegerea rectorului. La noi, fotbalul profesionist este condus de un nacealnic ales de amatori, dintre amatori! S-a-ntors lumea cu fundul în sus! De la o poștă se vede enorma imoralitate a șmecheriei, dar totul rămâne cum s-a vorbit în tren, fiindcă mofturile democrației simulate nu îngăduie ruperea pisicii. Porcăria-i cât casa; așa rămâne!