Potrivit unei definiții mai cuprinzătoare, sfintele moaște sunt trupurile nepieritoare ale sfinților lui Dumnezeu, rămășițele din trupurile lor sau oasele lor, prin care Dumnezeu a arătat și arată atotputernicia Sa, prin săvârșirea minunilor văzute, întru proslăvirea Sa și a sfinților Săi, pentru ajutorul creștinilor în necazurile lor duhovnicești și trupești, pentru întărirea lor în adevărul și mântuirea ce o aduce credința ortodoxă.
Sfânta Scriptura ne prezintă multe minuni făcute prin trupurile sfinților cât trăiau pe pământ, mărturisind despre puterea ce era în ele. O femeie s-a vindecat de curgerea sângelui numai prin atingerea de haina Mântuitorului (Luca 8, 43-44; Matei 14, 36).
Mulți oameni s-au vindecat atingându-se de ștergarele purtate de Apostolul Pavel. În cartea Faptele Apostolilor găsim următoarele însemnări: „Și Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite, încât și peste cei ce erau bolnavi se puneau ștergare sau șorțuri purtate de Pavel și bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieșeau din ei”.
În Vechiul Testament se relatează minunea învierii unui mort prin atingerea de osemintele proorocului Elisei: „Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una dintre aceste cete și, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei și a înviat și s-a sculat pe picioarele sale” (IV Regi 13, 21).
Sfinții, prin viața lor curată, au dobândit harul Duhului Sfânt și au făcut minuni cu ajutorul lui Dumnezeu. Ei intră în legătură cu oamenii care le adresează rugăciuni și care păstrează legătura cu trupurile lor cu care au câștigat sfințenia.
(pr. Gheorghe MIHĂILĂ, sursa: ziarulumina.ro)