Minuni cu termen depășit

Pur româneasca vorbă care zice că nici o minune nu ține mai mult de trei zile tinde să-și piardă valabilitatea de cînd a izvorît fenomenul CFR Cluj. De fapt, cred că nici nu mai poate fi vorba de un fenomen, în sensul că rezultatele care acum cîteva luni păreau întîmplătoare, acum au devenit o obișnuință, adică normale. Anormale, dar în sens pozitiv, au devenit scoruri ca acel Național-CFR Cluj 0-4, în care clujenii au făcut ceea ce vine din cînd de la sine: s-au autodepășit puțin. Și uite-așa, din autodepășire în autodepășire au ajuns ca la ora la care scriu eu această rubrică să se afle pe locul 1 într-un clasament care e drept că la ora la care citiți va arăta altfel, dar faptul rămîne. Cu atît mai remarcabilă este această performanță cu cît evoluția echipei n-a fost rodul vreunei investiții fabuloase și implicit a achiziționării unor Ronaldinho sau Robinho, ci totul s-a făcut pe tăcute, prin muncă tenace, angajament exemplar și practic cu aceiași jucători care înotau în mediocritate pînă de curînd. Iar dacă e să vorbim de achiziții spectaculoase, atunci poate că abia aici stă cheia enigmei, explicația fenomenului: Dorinel Munteanu, omul care la 37 de ani pare hotărît parcă să bată recordul lui Sir Stanley Mattheus care juca în Premier League la 51! Iar asta i se întîmplă lui Dorinel exact în momentul în care fostul său patron s-a debarasat de el fără remușcare (cît despre bun simț chiar n-are rost să amintim…) considerîndu-l terminat. Și ar mai fi cel puțin încă o explicație: anume că la Cluj, totul emană calm, începînd cu președintele clubului. Este domnul acela solid, al cărui nume, oricît am încercat, nu pot să-l rețin. Iar asta e cea mai bună dovadă că omul e pus pe treabă. Pe ceilalți îi știu cu nume, prenume, porecle, apucături și fapte penale. Pe cel de la Cluj îl recunosc cînd îl văd și mă mir că există măcar un președinte, relaxat, ponderat, încrezător și cu un minunat simț al umorului de cea mai bună calitate. Adică cu om normal, cu o echipă normală, cu antrenor și jucători normali. Grav e că a ajuns normalitatea să ni se pară o minune. Poate și de asta durează de mai mult de trei zile.