Minuni ale Sfintei Cuvioase Parascheva

De 373 de ani de când moaștele Cuvioasei Parascheva se află la Iași, sărbătoarea din 14 octombrie are o însemnătate cu totul aparte pentru români, sute de mii de credincioși venind să se închine la racla celei pe care o știu „mult folositoare“. Cei care ajung la „Cuvioasa“ – așa cum o numesc prietenii ei – o roagă pentru soluționarea problemelor de zi cu zi, îi cer alinare pentru necazurile care s-au năpustit asupra lor, sănătate, spor în casă și bucurii. Iar Sfânta îl ascultă pe fiecare în parte și nu întârzie să le vină în ajutor celor ce își pun speranța în puterea ei și o roagă cu credință. Minunile Cuvioasei sunt nenumărate. Multe sunt cunoscute din povestirile celor care le-au primit, dar multe au rămas în taina celor care le-au trăit.
Sfânta Parascheva de la Iași se bucură în țară de un cult deosebit, mai mult decât toți ceilalți sfinți care au moaște în România. În fiecare zi, la Catedrala mitropolitană din Iași, de dimineață până seara târziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credincioși de toate vârstele și din toate locurile, veniți la rugăciune. În mod deosebit, în sărbători, în posturi și în fiecare vineri, considerată ziua Cuvioasei Parascheva, vin mulți credincioși și se închină la raclă cu credință, aducând flori, daruri și îmbrăcăminte, pe care le ating de racla ei, pentru a primi ajutor, sănătate și binecuvântare. Se spune că atâtea minuni a săvârșit Sfânta Parascheva, mai multe chiar decât numărul stelelor și nisipul mării. Pentru că Sfânta vindecă șchiopi, surzi, ciungi, ologi și tot felul de boli, chiar și cele mortale; depărtează toată neputința nevindecată, numai cu atingerea raclei.
Și în zilele noastre, Cuvioasa nu contenește a face minuni pentru cei care cu credință aleargă la ea, nu numai în Epivata, unde casa părintească a fost transformată în biserică închinată ei, și în Catedrala mitropolitană de la Iași, ci în toată lumea.
Vă prezentăm în continuare câteva dintre minunile săvârșite de Cuvioasa Parascheva, povestite de credincioși în scrisorile trimise preoților slujitori de la Catedrala mitropolitană din Iași, consemnate în „Patericul românesc“ sau în cartea „Suferințele mamei Blondina, o martiră a Siberiei“.
Un inginer bolnav de plămâni a fost internat în spital pentru operație. În acest timp, mama sa a mers la moaștele Cuvioasei Parascheva, cerându-i sănătate pentru fiul ei. Timp de două săptămâni, doctorii au tot amânat operația. Și observând că leziunile pulmonare s-au vindecat în chip miraculos, i-au spus bolnavului că nu mai este nevoie să fie operat și să se întoarcă acasă, pentru că „este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!“.
Într-o zi, o femeie de 40 de ani a intrat în Sfânta Mitropolie, alergând prin biserică și plângând în hohote. Un preot slujitor care se afla atunci în biserică a întrebat-o ce are. Aceasta i-a spus că a făcut sinuzită, dar, neavând timp să se trateze, s-a pomenit cu dureri grozave de cap și apoi i s-a umflat tot capul. Mergând în cele din urmă la medic, acesta i-a spus că tot creierul este acoperit cu puroi și că trebuie să-i facă operație foarte grea, dar că ea nu va rezista la această operație, și de aceea să aștepte moartea.
Preotul a întrebat-o dacă crede în Dumnezeu, iar ea a spus că da, dar la biserică vine rar, având serviciu, copii și sărăcie mare. Atunci, el i-a făcut pomelnic și a dus-o la Cuvioasa, unde s-a închinat. Preotul povestește că peste trei luni a întâlnit-o pe stradă, sănătoasă și voioasă. Femeia i-a spus atunci slujitorului Domnului că „la vreo trei săptămâni după ce am dat pomelnicul, a început să-mi curgă puroi din nas și a curs mult timp. S-a scurs toată infecția de pe creier și m-am făcut sănătoasă“.
A doua zi, a simțit că este sănătos, și până astăzi nu mai are nimic
Unui copil de trei ani și jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul în brațe și a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe când se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat: „Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!“. Mulțumind din inimă Preacuvioasei Parascheva, mama s-a întors acasă cu copilul sănătos.
Un preot din Ardeal povestește că era bolnav de plămâni și făcând foarte multe injecții cu antibiotice, a simțit că începe să orbească. Când s-a dus la doctor, acesta i-a confirmat nenorocirea. Imediat, preotul s-a urcat în tren și a venit la Iași. Era ora 22:00. Catedrala era închisă. Atunci a stat în genunchi, afară, lângă peretele unde erau moaștele Sfintei Parascheva, s-a rugat câteva ceasuri, plângând. A doua zi a simțit că este sănătos, și până astăzi nu mai are nimic nici cu ochii, nici cu plămânii și slujește Sfânta Liturghie la o mănăstire din Ardeal.
Odată, a venit de la București o doamnă, aducând în dar Sfintei Parascheva un covor persan, mare și frumos. Preotul care era la racla Cuvioasei a întrebat-o ce înseamnă acest dar. Dânsa i-a povestit că soțul ei, bărbat de 45 de ani, s-a îmbolnăvit și, cu tot progresul medicinii, doctorii nu găseau leac la boala lui, spunându-i să se pregătească de moarte, că are cancer. Dar, într-o zi, a venit la ei acasă un prieten care le-a spus că pleacă la Iași, sfătuindu-i să-i dea bani și pomelnic să îl ducă el la Sfânta Parascheva. Peste două luni, bărbatul s-a făcut sănătos fără nici un tratament și, drept mulțumire, soția sa, personal, a adus acest covor la Sfânta Parascheva.
O altă femeie, necăjită că toată fața soțului ei este cuprinsă de niște bube urâte care supurează și-i provoacă mare durere, a venit la Cuvioasa Parascheva, a plâns, s-a rugat și a dat pomelnic. Mulți doctori încercaseră cu diferite tratamente și alifii să-l vindece, dar totul era în zadar, ba, parcă, după fiecare tratament, rănile se înfocau și se extindeau mai tare.
Când a venit la Iași, femeia a atins de moaștele Sfintei batista curată pe care o avea la ea, iar când a ajuns acasă, a pus batista pe fața soțului, acestuia potolindu-i-se durerile. După o săptămână, au dispărut și bubele.
(Ziarul Lumina)