Minunea de două zile juma’

În ordine cronologică, primul meci din returul Europa League de joia trecută a fost cel al Astrei Giurgiu. Ușor relaxați după victoria categorică din meciul tur, astralii au înscris totuși primii și la Liberec, după care s-au văzut egalați și chiar conduși cu 2-1. Cehii ar mai fi avut nevoie de încă 3 goluri pentru a se califica, lucru aproape imposibil în principiu, dar în sport s-au mai văzut răsturnări din astea, așa că ai noștri s-au scuturat ca (pardon) calul lui Harap Alb și au întors-o și ei, dar definitiv, de la 2-1 la 2-3. Entuziasm fără frontiere, avem echipă, avem valoare și nici la bască nu ne doare. Prilej de delir și pentru mine, chiar în ziua următoare, când tragerea la sorți i-a adus Astrei pe Lyon: că ăia nu mai sunt ce-au fost, că abia de au prins locul 5 în ultimul campionat, că ei n-au un Fatai etc. Numai că nici nu ne domoliserăm bine după fericirea de joi, că a venit etapa de duminică. În care Astra a jucat tot în deplasare, la Botoșani, în fața găinii supreme din primele două etape. Căreia, o bună bucată de timp, n-a reușit să-i înscrie măcar un singur gol, deși găina mai era și șchioapă, adică rămasă în 20 de picioare în loc de 22. Nu trecuseră nici 72 de ore (adică 3 zile) de la succesul de joi, așadar minunea a durat puțin peste 2 zile juma’. Timp în care mi-a fost dat să o văd și pe Lyon jucând în prima etapă de campionat. Drept urmare, retractez cele scrise pentru ziarul de sâmbătă și susțin că Astra n-are nici o șansă să ajungă în Europa League… decât dacă ceea ce am văzut la Botoșani este o tentativă (perfect pusă în scenă!) de a le adormi vigilența ălora, cărora li s-a sugerat că Astra are un portar care se-ncurcă în propriile-i mâini și picioare, niște fundași care se feresc de mingi, mijlocași care nu știu să paseze și absolut pe nimeni în atac. Eu zic să le-a ieșit: Lyon o să creadă că ăștia-s niște fraieri cărora pot să le dea vreo 7… și abia dacă le vor da câte 3 în tur și în retur!