Minunea credinței

La orice cerere adresată lui Dumnezeu suntem supuși unui examen. Știți despre ce test este vorba? Testul credinței. Când îl trecem? Când avem o credință neclătinată, o credință care nici o clipă nu se îndoiește că Dumnezeu ne poate da ceea ce-I cerem. Iată de ce Goethe, cunoscutul scriitor german, numește minunea „copilul iubit al credinței“.
În lucrarea cea mai renumită a scriitorului suedez Axel Munthe, Cartea de la San Michele, este descrisă o întâmplare care ne vorbește despre puterea credinței.
Într-un sat din nordul Europei, o femeie avea un urs pe care-l domesticise și îl ținea legat, așa cum ținem noi câinii legați în curți, la țară. Într-o zi a vrut să plece în localitatea vecină, situată peste o pădure. S-a dus la urs și i-a spus: „Să stai liniștit aici, să nu încerci să te dezlegi“. Ursul era puternic și mai încercase să se elibereze, iar adesea reușise. I-a dat a înțelege că a priceput. Femeia a plecat. Trecând prin pădure, la un moment dat a auzit tropote puternice în urma ei. S-a răsucit pe loc în cărare. În urma ei venea ursul. Venea alergând. L-a așteptat. Și-a pus mâinile în șolduri și a început să-l mustre, să-l acuze de neascultare: „Nu ți-am spus să stai acasă? Ești obraznic! Și neascultător!“ Ursul o asculta supus, înmărmurit. L-a lovit peste obraz și i-a zis: „Du-te înapoi acasă!“ Ursul a făcut stânga împrejur și s-a întors pe aceeași cărare pe care venise. Femeia s-a dus în satul vecin, și-a făcut treburile și seara s-a întors și ea acasă. Spre marea ei surprindere, ursul era legat așa cum îl lăsase!
Ce se întâmplase? Ursul din pădure fusese alt urs. Un urs sălbatic, care venea după dânsa cu gând agresiv, s-o atace. Dar femeia i-a vorbit și i-a poruncit cu atâta siguranță, cu atâta credință că este ursul ei, despre care știa că o ascultă, încât acest urs sălbatic a ascultat-o ca și ursul ei domesticit, de acasă. De ce? Fiindcă ea a acționat cu puterea convingerii, cu forța credinței că este ursul ei, acela care o ascultă. Și a ascultat-o și ursul sălbatic.
(Preluare din vol. „Tîlcuri noi la texte vechi“, Mitropolit Antonie Plămădeală, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1989)