Mintea românului…

Peste câteva săptămâni urmează a se inaugura, la Iași, ansamblul „Palas”, cea mai mare investiție de acest tip din România. Într-o zonă ultracentrală, situată în spatele Palatului Culturii, pe o suprafață de 12 hectare, unde realmente nu se afla nimic important și cât de cât reprezentativ pentru ființa Iașiului, s-au investit peste 200 de milioane de euro, în parteneriat public-privat, spre a se edifica un proiect fără egal în Balcani (și nu numai). Care cuprinde, între altele, un parc de 44.000 mp, o suprafață construită modern și temeinic pe 37.000 mp, cea mai mare parcare subterană din România, hoteluri de patru stele, complexe comerciale, teatru de vară, cinematograf multiplex, alei pietonale, oglinzi de apă, spații amenajate pentru activități diverse etc., etc.
În preajma inaugurării, când 82% din ansamblu (inclusiv marele parc plantat cu specii de arbori și arbuști aduși din Italia) este realizat și poate fi, chiar numai parțial, vizitat, exclamațiile, la unison, exprimă plăcută surprindere și uimire admirativă. Ei bine, abia acum merită recitite gazetele din urmă (2004-2011), pentru a vedea (cu tristețe!) cum știe a reacționa românul în fața unui proiect care-i depășește obișnuințele și propune soluții cu adevărat înnoitoare. Primul impuls este acela de a spune NU, a căuta nod în papură și a iniția „proteste cetățenești”. „Proiectul Palas este o mizerie!”, scria Evenimentul zilei în august 2008. Peste numai patru luni, „mizeria” era premiată la cel mai mare târg de retail din lume (Cannes), unde s-a aflat în competiție cu mari case de arhitectură din Marea Britanie, Austria, SUA. Motivația membrilor juriului internațional: este vorba despre un „proiect foarte curajos, în antiteză cu moștenirea comunistă, care a afectat foarte mult trecutul istoric și cultural al Iașiului”. Ceea ce, desigur, n-a pus capăt protestelor: „Contestările și suspiciunile se țin lanț” (Ziarul de Iași), „Sufocăm Palatul Culturii între blocuri de sticlă și beton?” (Flacăra Iașului), „Acest proiect este extrem de păgubos pentru bugetul Iașilor” (Averea), „Au apărut contestații la proiectul Palas din cele mai neașteptate zone – Asociația Propact (sindicat agricol), Asociația «Valea Soarelui» din Tg. Mureș sau Asociația «Gânditorul în acțiune», tocmai de la Cernavodă” (Ieșeanul), „Proiectul Palas este o crimă contra naturii și celorlalte (sic!) monumente aflate în perimetru; pune în pericol Palatul Culturii” (Evenimentul zilei), „Un grup de intelectuali consideră controversatul proiect o decizie iresponsabilă” (același ziar), „Lucrările de la Palas nemulțumește (sic!) vecinii” (Flacăra Iașului) și tot așa înainte.
Ce-i mâna pe protestatari în luptă? Jocurile politice, pe fondul unei flagrante… necunoașteri a proiectului, deși a fost expus în machetă, prezentat în detaliu și supus dezbaterii publice, apoi dorința de a se afla în treabă și… cam atâta tot. Se contesta… exact pe dos! „Distrugerea plămânului verde al orașului” era acuză pur și simplu aiuristică, fiindcă Palas avea să amenajeze aici cel mai întins și „elaborat” parc ieșean. „Distrugerea vestigiilor istorice” așijderea: abia proiectul a permis identificarea unor situri îngropate de secole și punerea lor în valoare prin expunere în locul descoperirii. „Distrugerea Teatrului de vară” (nefuncțional de decenii din pricina alunecărilor de teren) nu ținea seama de faptul că urma să se construiască un alt Teatru de vară, mai modern și mai funcțional. „Alunecarea versantului” pe care se situează Palatul Culturii – altă gogoriță, pentru că Palas tocmai aici a investit 3,5 milioane de euro, plantând piloni la 20-25 de metri în vederea consolidării terenului. „Dispariția ștrandului?” Palas a construit altul, mai modern, într-o zonă oricum mai potrivită decât proximitatea Palatului. „Obturarea imaginii Palatului?” Oricine constată că abia acum latura sudică a vechii clădiri emblematice este cu adevărat pusă în valoare, printr-o nouă și generoasă perspectivă.
Toate tărășenia te duce cu gândul la versul lui Nichita: „Hai să ne haidem!” Dacă eșichierul politic ar fi arătat altfel la vremea lansării proiectului, probabil că l-ar fi combătut… actualii susținători. Și invers.