MINTEA ROMÂNULUI CEA DE PE URMĂ

Cine vede harta marilor migrații, constată că una dintre principalele rute ale păsărilor călătoare urmează sau intersectează cursul Prutului. O principală „locație” (dezagreabil termen!) era situată la vreo 20 de km de Iași, în zona Osoi-Costuleni. Acolo mi-am făcut ucenicia la vînătoarea în baltă și-s tezaurizate în amintirile „brînzoiului” (adică, începător într-ale vînătorii) sumedenie de întîmplări, peisaje mirifice, trăsnăi, revelații, nedumeriri – fiindcă zona în cauză era o adevărată mini-deltă, în care puteai afla tot păsăretul Europei poposind săptămîni în șir spre refacerea forțelor în perspectiva reluării marelui zbor. Primăvara și toamna, cîrduri nesfîrșite de gîște sălbatice se așezau în unghi spectaculos, iar găgăitul gureșelor aripate umplea și cerul și pămîntul. Doar pelicanii n-ajungeau în bălțile Prutului; în rest, mai toate speciile de rațe (inclusiv polare, înveșmîntate în șapte straturi de puf…), cormorani, gîrlițe, rațe lopătar și lingurar, fluierari, cufundaci, lebede, cocori, puteau fi întîlnite prin smîrcurile și ochiurile de apă din preajma Prutului. Unele și cuibăreau aici; primăvara, navigam cu barca de cauciuc doar pentru a vedea (și admira) priveliștea hazoasă și înduioșătoare a cufundacilor înotînd cu puii în spinare. Printr-o astfel de mini-deltă aluneca păsăretul în zbor și la vreo sută de kilometri mai spre vale, acolo unde se vărsa rîușorul Elan în Prut (nordul județului Galați) și se constituise, prin milenii, următorul loc de popas. Ca și la Gorban, de-a lungul aceleiași rute. Ce vedem acum la Costuleni, Gorban, Mața? Ieșenii s-au repezit să sece zona, care urma „să fie redată agriculturii”, Gălățenii au amenajat exploatări piscicole, îndiguind și desecînd celelalte întinderi de apă. Iazuri pentru crescătorii furajate s-au amenajat și-n preajma Iașului, și la Gorban. Numai că sătenii au revendicat terenurile de sub luciul apei, iazurile au dispărut, iar ferma piscicolă de la Osoi a rămas ca o gară fără tren: pustie, moartă, adevărată casă cu fantome. Stolurile de gîște sălbatice, cîrdurile de cocori (azi îi vedem doar la emisiunile „Animal planet”…) se-nvîrt nedumerite, ceasuri în șir, protestează pre limba lor păsărească, și, după întristate rotocoale, se mistuie în lumea lumilor lor. Tot mai restrînsă, tot mai neprimitoare. Întinderile nu-s decît pustietăți dezolante, fiindcă agricultură nu se poate face pe solurile sărăturate și amorțite. Toate aceste amenajări au costat cît n-am crede și-au necesitat ani de muncă în van. Și iată că, în ceasul al 13-lea, Direcția Apelor Prut se angajează într-un proiect-pilot de „restaurare ecologică a zonei Costuleni”. Adică, altă cheltuială pentru a se reface ceea ce, fără minte, s-a distrus. Olandezii ne vor ajuta să refacem acele ,,mici zone umede”, care, acum, sunt denumite… „șirag de perle”! Unde ne-au fost ochii, cum de n-am zărit… perlele din curtea noastră? Venim peste mai bine de un deceniu pentru a constata că „foarte puține sunt habitatele cu ape puțin adînci și mlaștini”, redescoperind că „Valea Prutului este una dintre cele mai importante rute de migrație a păsărilor, datorită poziției geografice și a relației acesteia cu Delta Dunării”. Păi, nu? Asta se știa din moși-strămoși! Mai mult: „Restaurarea ecologică a Văii Prutului are și o importanță internațională”. Se va crea un „coridor verde” „ce implică realizarea de terenuri umede, lacuri, bălți, lunci inundate temporare, păduri inundate și meandre”. Adică, exact ceea ce a fost. Mă-ntreb dacă planurile noii isprăvi ecologice nu-s elaborate chiar de cei care, cu ani în urmă, au desenat pe calc schițele desecărilor! Oricum, alți bani, altă distracție. De această dată, cu adevărat necesară. Mintea românului cea de pe urmă!