Ministrul de Justiție e un ciudat

Tudorel Toader e cel mai proaspăt ministru al Justiției. O să vedem dacă va deveni cel mai faimos… Nu aș prea crede, întrucât pășește pe urmele unor antecesori redutabili, unii chiar siniștri de redutabili. Stați puțin, să iau o pastilă contra grețurilor, înainte de a cita din lista lor postrevoluționară!
Așa, acum e mult mai bine! Așadar: Victor Babiuc, Petre Ninosu, Tudor Chiuariu, Iolanda Stăniloiu, Titus Corlățean sau însuși Victor Ponta, care a fost și el oleacă pe-acolo, ca să dea mai bine la cv. Cum știm, unii dintre aceștia s-au crezut atât de apărători ai legilor țării, încât le-au călcat cu nonșalanță. Drept urmare, au trecut – ulterior mandatului lor – prin pușcărie, în vreme ce alții se pregătesc acum să intre. De parcă și-ar fi creionat între toți pușcăria, între cele o sută de lucruri de bifat obligatoriu într-o viață.
Cu astfel de înaintași, Toader devine lesne cel mai de neînțeles. Căci omul se face ministru, după ce și-a abandonat funcția de rector. Și nu al vreunei universități din alea fantomă – de pe la Galați sau Câmpina -, ci al celei mai prestigioase de la noi: ”Al.I. Cuza” din Iași. Acolo unde nu s-a împlinit încă anul de când Toader a fost ales rector.
Pe de o parte, noul ministru al Justiției e fraier că se bagă în ce se bagă. Nu se uită în jur, ce madame Plumb și Birchall are drept colege de guvern? Cum se poate asocia cu ele, cum se poate asocia cu unul de teapa lui Dragnea, care conduce totul, pitit sub tufișul mustății sale de schimbător de valută?
Pe de altă parte, el are o responsabilitate față de universitatea care l-a ales ca rector. De ce nu-și respectă cuvântul dat acelora care l-au votat, în urma unei campanii acerbe? El a făcut niște promisiuni, a propus un program. Văd că n-are nicio scârbă să lase totul baltă. Iar peste cinci luni, dacă se va răzgândi, va trânti ușa guvernului și se va întoarce ca rector.
Iar eu atâta mă întreb: ce încredere putem avea într-un om care-și calcă atât de nonșalant cuvântul?