Pe Tudor Octavian îl consider un profesor de pamflet și nu fac un secret din admirația pe care i-o port. Nici o încrâncenare nu se observă vreodată în scrisul său, nicio crispare. Arderile cerebrale din textele lui gazetărești sunt urmărite deseori de mine stând țintuit în scaun, pradă unei admirații în care e și o anumită invidie, recunosc sportiv.
Până și atunci când caută să elucideze un subiect delicat – „Cum și de ce se îngrașă politicienii” – fără a face vreo discriminare între politicienii de dreapta și cei de stânga, Tudor Octavian trage o concluzie democratică, imparțială: „Când se împlinesc, politicienii seamănă la față și la trup cu parizerul proaspăt”. Situație care nu se cuvine să-i insulte, ci să-i flateze, deoarece „pentru alegători, parizerul e ceva sacru.”
Într-adevăr, fir-ar să fie, dar taman cu parizerul proaspăt seamănă politicienii, în toiul procesului lor evolutiv! Mă uit bunăoară la ex ministrul de exterior Cioroianu: seamănă perfect cu parizerul proaspăt, încât, dac-aș fi în locul lui, nu m-aș arăta în vreo mezelărie, de teama unei confuzii care s-ar putea dovedi fatale. N-a fost mereu așa, ba putem spune că, pe la începuturile sale politice, Cioroianu arăta zvelt ca un cabanos, pentru ca drumul său până în faza actuală de parizer să treacă și prin halta de salam de vară, apoi prin cea de caltaboș. Dar acum, el este parizer-parizer și când îl vezi mai că-ți vine să-l stropești cu puțin muștar și să-l faci sandviș.
Pe de altă parte, și reciproca e valabilă: când decad, politicienii purced să semene tot mai puțin cu parizerul proaspăt, până ajung să nu mai semene deloc. Cel mai strălucit exemplu este cel al altui Adrian, Năstase, fost și el ministru de exterior, care și-a petrecut ieri, cu lumina dată la mic, a 58-a aniversare. Adriane, unde-i fastul de mai ieri, măi băiatule? Unde-s majoretele de partid, unde-s apaluzele, pe sinceritatea cărora prea te-ai bizuit ca fraierul?
Adriane, dom’ Năstase, din parizerul proaspăt purtat cu infatuare în obrajii matale, n-a mai rămas astăzi, cu tot regretul, decât pielița care-l învelea. Scoate-l repede de pe piață, că vine Sanepidul să te amendeze!
