Ministerul Sănătății e numele ironic dat Ministerului Genocidului

În România, sportivii sunt niște privilegiați. Între sportivi, fotbaliștilor li se caută cel mai mult în coarne. Iar dacă un fotbalist – și încă unul de la marele Dinamo, nu unul de la Botoșani, Suceava sau Iași – moare pe teren cu zile, contemplat de indiferența sistemului nostru sanitar, înseamnă că niciunul dintre noi nu se mai află în siguranță, în această țară. Dacă noi pățim ceva, murim în și mai mare indiferență.
Nefericitul fotbalist – cosit de moarte direct din iarba terenului – completează un tablou de dimensiuni mari, în care dezinfectanții folosiți în spitale au rolul unui ulei de pictură. Botezați cum e botezat vinul de la țară de către crâșmari, acești dezinfectanți funcționează pe dos, ca niște anabolizanți pentru bacterii și viruși, cărora le crește masa musculară, devenind imuni.
E un motiv principal pentru care se moare cu duiumul în spitale. Din cauza asta, Ministerul Sănătății pare un nume ironic dat Ministerului Genocidului.
Ne spune Tolontan – care e un fel de gardian la fruntariile țării – că situația din spitale era știută. Că SRI a informat, dar notele lor informative au ajuns hârtie igienică pentru niște guvernări sadice. Cam ce vă ziceam și eu în câteva tabletele anterioare, deși cu alte cuvinte.
Dar banii sunt prea mulți pentru ca lucrurile să fie curmate vreodată, oricâte anchete s-ar ordona la momentul fiecărei tragedii. Mai cu seamă că oricare primar, oricare ministru, oricare parlamentar sau alt tip de ștab știe că, dacă el sau cineva apropiat lui se confruntă cu o problemă de sănătate, se poate trata în cele mai de vârf spitale din străinătate. Sistemul sanitar din România e doar un instrument ceva mai sofisticat de jefuire a banului public.
Pentru noi, românii de serie ale căror vieți nu contează, mesajul este cât se poate de limpede: prin orice mijloace, trebuie să fugim din țara asta, fără să ne uităm în urmă. Nu putem rămâne la infinit cetățenii unei asemenea țări. Unii vor obiecta că pentru ei este prea târziu. Nu există prea târziu. Mai bine mori în Africa, mâncat de un tigru sau leopard, decât aici, hrană pentru virușii din spitale.