Ministerul Sănătății: Ar fi util ca medicii să consilieze femeia care dorește să facă avort



Ministerul Sănătății consideră utilă consilierea femeii care dorește să facă avort, așa cum se obișnuiește în multe țări europene, însă nu poate interzice această intervenție, întrucât ar fi încălcate drepturile pacientului, a explicat luni, pentru MEDIAFAX, secretarul de stat Cristian Irimie.
„Considerăm util ca medicii să stea de vorbă cu femeile care ar vrea să facă avort, înainte de intervenție. Să le explice în ce constă intervenția și care sunt riscurile aferente. Să le dea un timp în care să reflecteze asupra deciziei privind întreruperea sarcinii, să discute cu soțul sau cu familia, cu cei apropiați”, a spus secretarul de stat.
Totodată, Irimie a subliniat că nimeni nu poate interzice unei femei să facă întrerupere de sarcină. „Nimeni nu poate interzice unei femei să facă avort, după ce a fost consiliată, întrucât ar fi încălcat dreptul pacientului”, a mai spus secretarul de stat.
Precizările reprezentantului ministerului vin după ce deputații Sulfina Barbu și Marius Dugulescu au inițiat un proiect de lege pentru înființarea funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină.
Potrivit inițiatorilor, România se confruntă cu o acută lipsă de informare și educație asupra consecințelor avortului, aceasta fiind și una dintre cauzele pentru care România are o rată foarte mare a avorturilor, respectiv 520 la 1.000 de născuți vii și 115.000 de întreruperi de sarcină în 2009, potrivit statisticilor Ministerului Sănătății, se arată expunerea de motive a proiectului legislativ.
Consilierea pentru criza de sarcină poate fi făcută de medic, psiholog sau asistent social, se mai arată în proiect.
Medicul care a depistat sarcina este obligat să informeze femeia că nu poate face avort fără dovada unui cerificat de consiliere emis în cabinetul de consiliere pentru criza de sarcină, prevede aceeași propunere legislativă. Consilierea se va realiza prin cel puțin o ședință, în funcție de voința gravidei. De asemenea, gravida poate avea o perioadă de gândire de cinci zile în care să reflecteze la sfaturile primite de la medic, psiholog sau asistentul social din centrul de consiliere.
Medicul ginecolog nu poate efectua întreruperea voluntară a sarcinii fără dovada certificatului de consiliere, decât în cazul în care „continuarea sarcinii pune viața gravidei în pericol grav, iminent și care nu poate fi înlăturat altfel”, se arată în proiectul deputaților PDL.
Proiectul este contestat de peste 20 de organizații neguvernamentale, care au solicitat Executivului să respingă propunerea legislativă privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină, care, în opinia reprezentanților societății civile, își propune „manipularea deciziilor personale ale pacientelor”.
Proiectul de lege condiționează accesul femeilor la serviciile medicale de întrerupere voluntară a sarcinii de participarea la ședințe de consiliere și își propune, în mod evident, manipularea deciziilor persoanele ale pacientelor, consideră reprezentanții ONG-urilor.
Statisticile Ministerului Sănătății arată că rata avorturilor a înregistrat o creștere semnificativă între 1970 și 1980, a scăzut în 1989, pentru ca în 1990 să fie înregistrat un maxim al întreruperilor de sarcină.
Astfel, în 1970 au fost 684,7 avorturi la mia de născuți vii, în 1980 – 1.035,6, în 1989 – 522,5, iar în 1990 – 3152,6. Ulterior, rata avorturilor a scăzut de la an la an (1995 – 2124,9; 1997 – 1465,3; 1998 – 1141,1), tot peste o mie de avorturi la o mia de născuți vii înregistrându-se până în 2003 inclusiv.
Din 2004, numărul cazurilor de avort a scăzut sub o mie la 1.000 de născuți vii. Astfel, în 2004, rata avorturilor a fost de 883,4, în 2006 – 684,5, în 2007 – 639,1, în 2008 – 576,4; în 2009 – 522,6, iar în 2010 – 480,3.
Aceleași statistici ale Ministerului Sănătății indică faptul că, în intervalul 1970- 2011, peste 13.000 de femei au decedat prin avort și risc obstetrical direct.
Cele mai multe decese materne prin avort au fost înregistrate în perioadele 1970-1979, cu 5.271 de cazuri la mia de născuți vii, și 1980-1990, cu 5.838 de decese la o mia de născuți vii.