Ministerul Finanțelor este obligat, prin deciziile irevocabile ale instanței supreme, să plătească sporul de 50 la sută magistraților, refuzul de avizare pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru sporul de confidențialitate fiind lipsit de temei legal.
Înalta Curte de Casație și Justiție ICCJ a respins, ieri, cinci dintre recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Conturi, împotriva deciziilor date de Curtea de Apel București în cazul proceselor intentate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), al Institutului Național de Magistratură (INM) și Școala Națională de Grefieri (SNG) și de instanța supremă, care reclamau neplata sporului de 50 la sută.
Astfel, rămân în vigoare deciziile date de Curtea de Apel București în acțiunile deschise de magistrați.
Curtea de Apel București arată, în motivarea sentinței de 24 iulie prin care a obligat Ministerul Finanțelor Publice la plata sporului de 50 la sută către magistrații și angajații instanței supreme, că refuzul de a aviza această plată este bazată pe OUG 71/2009 care se referă la plățile restante.
Magistrații Curții de Apel București arată în motivarea deciziei că refuzul de viză a Curții de Conturi privind plata dreptului de 50% către magistrații instanței supreme are la bază Ordonanța de Urgență a Guvernului 71/2009 care prevedea eșalonarea plăților în urma câștigării de către magistrați a sporului de 50% prin decizii irevocabile.
Curtea de Apel București a interpretat că această reeșalonare din respectiva ordonanță de urgență se referă la hotărârile judecătorești executorii de până la data de 31 decembrie 2009.
„De asemenea, mai trebuie observat că actul normativ invocat nu aduce nimic nou în privința hotărârilor judecătorești pronunțate pentru personalul din sistemul de justiție față de OUG 75/2008 decât sub aspectul termenelor de executare a sentințelor”, se arată în motivarea instanței.
Mai mult, magistrații Curții de Apel București au apreciat că OUG 75/2008 nu a fost niciodată interpretată în sensul în care s-ar referi la plata datoriilor curente, ci în sensul în care se referă doar la plata datoriilor restante.
„Având în vedere argumentele expuse, Curtea constată că, așa cum susține reclamanta, (Înalta Curte de Casație și Justiție – n.r.) refuzul de avizare pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru sporul de confidențialitate este lipsit de temei legal, deoarece are în vedere un act normativ inaplicabil datoriilor curente pentru aceste sporuri”, se mai arată în motivare.
O explicație asemănătoare este dată de instanța Curții de Apel București și în motivarea sentinței în dosarul intentat de Institutul Național al Magistraturii (INM) și Școala Națională de Grefieri.
Instanța a apreciat că refuzul plății sporului de 50% pentru luna iunie este ilegal pentru că are la bază un act normativ „inaplicabil datoriilor curente pentru acest spor”. În schimb, în acest proces, instanța a admis acțiunea INM și a Școlii Naționale de Grefieri în parte, deoarece au solicitat o sumă mai mare confirmată prin statele de plată din luna iunie, însă diferită de cea cerută de ordonatorul principal de credite, Consiliul Superior al Magistraturii.
Totodată, instanța a apreciat că rolul Curții de Conturi are rolul de a verifica viza controlorului financiar însă nu este o instanță de judecată „ci controlul său nu echivalează cu un control realizat de o instanță de judecată”.
Curtea de Apel București a judecat, în iulie, zeci de procese în care magistrați din toată țara, dar și grefieri și personalul auxiliar al instanțelor cereau suspendarea ordinului prin care s-a retras plata sporului de 50 la sută în sistemul judiciar.
Actul administrativ de retragere a sporului de 50 la sută de suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați a declanșat nemulțumirea magistraților din întreaga țară. După ce au întrerupt mai multe zile, temporar, ședințele de judecată și în condițiile în care ministrul Justiției a subliniat public, de mai multe ori, că nu sunt fonduri pentru plata acestor sporuri, magistrații deciseseră suspendarea ședințelor de judecată pe durată nedeterminată, zilnic, timp de câte trei ore.
Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor nu putea să blocheze sumele de bani care cuprindeau sporul de 50% pentru magistrații instanței supreme, deoarece în acest caz nu se aplică dispozițiile OUG 71/2009, arată Curtea de Apel București (CAB) în motivarea deciziei prin care a dat câștig de cauză judecătorilor.
„Curtea apreciază că dispozițiile OUG nr.71/2009 nu sunt incidente în cauza de față pentru că ordonanța în discuție, așa cum se arată chiar în titulatura sa, se referă la plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Preambulul acestui act normativ face trimitere la titlurile executorii, emise anterior intrării în vigoare a ordonanței. Cu alte cuvinte, este vorba despre titlurile executorii emise anterior datei de 18 iunie 2009, când ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial sub numărul 416”, se arată în motivarea Curții de Apel București în cazul deciziei de obligare a MFP de deschidere a liniei de credit privind salariile personalului judecătoresc și auxiliar de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ).
Curtea de Apel București arată că, în această cauză, nu este incident articolul 1 alin.1 din OUG 71/2009 potrivit căruia plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009 se va realiza după o procedură de executare în perioada 2010-2012.
„Un argument în acest sens îl constituie faptul că din întregul material probator administrat în speță rezultă că este vorba de deschiderea creditelor bugetare pentru plata salariilor pe luna iunie 2009, deci, și pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestei ordonanțe”, mai precizează Curtea de Apel București.
În documentul citat se mai arată că, chiar dacă s-ar fi acceptat punctul de vedere al Ministerului de Finanțe, în sensul că cele două sporuri salariale, respectiv cel de risc și cel de suprasolicitare neuropsihică, își au originea în hotărâri judecătorești devenite titluri executorii, nu se poate concepe admiterea ideii de retroactivitate a unei norme cu putere de lege. Astfel, arată magistrații Curții de Apel București, „articolul 15, alin.2 din Constituția României consacră principiul nerectroactivității legii, arătând că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale, mai favorabile”.
Totodată, în motivare se precizează că „securitatea juridică impune neaplicarea regulilor de drept unor situații existente înainte de momentul emiterii actului”, arătând că este important ca acele constrângeri care încadrează activitatea umană să fie cunoscute înainte pentru ca fiecare persoană să poată aprecia în cunoștință de cauză oportunitatea de a acționa.
„În speță, instanța de contencios administrativ constată că este în prezența unei aplicări retroactive a prevederilor art.1 din OUG 71/2009 care este o normă cu putere de lege. Această situație conduce la încălcarea principiului constituțional anterior individualizat”, se arată în motivarea deciziei.
În altă ordine de idei, Curtea a constatat că este vorba despre o creanță actuală, certă și exigibilă, în discuție fiind salariul cuvenit pentru luna iunie 2009 întregului personal al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu toate componentele sale, așa cum este individualizat în art. 155 din Codul Muncii și OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Curtea de Apel București (CAB) a admis, în 9 iulie, contestația judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție față de adresa Ministerului Finanțelor potrivit căreia conturile unde sunt depuse salariile pe luna iunie pentru magistrați sunt blocate, iar sporul de 50% nu este inclus în acestea.
