Se caută șefi la interne. Dacă se poate, să fie direct parte a crimei organizate, să fi cărat cândva măcar o valijoară de lichidități, să fi circulat cu un BMW cu seria ștearsă, să fi stat de șapte, să fi rătăcit probe din dosar, să fi plasat fondurile cu dobânzi convenabile, să fi fost pe circuitul comisioanelor sau al cotizațiilor din cutia milei vamale, să fi băut cu spoitori sau jucat cu cămătari. Dar asta numai dacă se poate. Dacă nu se poate, că e rea presa și clonțos Băsescu, iar Boc face doar ce îi spune președintele, atunci trecem la planul B, să punem pe unul la care nu are obiecții crima organizată. Să nu aibă ochi, picioare, mâini, coloană vertebrală, să aibă contul deschis și pretenții rezonabile, eventual dosar de milițian abuziv sau de agent acoperit, ca să avem intrare la el, ca orice contribuabil, vorba aceea. E al dracului de greu, dovadă că au trecut două luni și au demisionat deja doi miniștri incapabili să găsească niște băieți care să mulțumească pe toată lumea.
Alegerea miniștrilor de Interne e halucinantă și arată că PSD după Iliescu nu mai e un partid, ci un SA, la care crima organizată are acțiuni serioase, cum avea pe vremuri Securitatea.
Prima alegere, Gabriel Oprea, era un baron local de Ilfov, adică unul din cele mai corupte județe din România. Milionar în euro, deși ofițer de carieră și deci fără surse care să poată justifica asemenea venit. Sub domnia lui se organiza turismul electoral cu autobuzele. A căzut ca un erou pentru că unii care îl aveau la mână i-au cerut să facă lucruri contrare interesului altora care îl aveau la mână.
Odată trebușoara asta lămurită, a fost numit direct capul baronilor locali, domnul Liviu Dragnea, care chiar din opoziție negociase cu succes cu guvernul liberal. Domnul Dragnea a fost, ca și domnul Oprea, pe lista neagră a Coaliției pentru o Guvernare Curată, dat fiind că presa a remarcat excepționalele afaceri pe care le-au făcut unii cât a condus el județul Teleorman, în cap cu niște tovarăși care au făcut profit de peste două sute de mii de euro ca să vândă Consiliului Județean un bac vechi, care nu mai avea autorizație de plutire, pentru trei sferturi de milion.
El a căzut cu “cinste, onoare, demnitate și profesionalism”, valorile sale supreme autodeclarate. Lista pare lungă, dar a uitat să adauge sinceritatea: plecând, a admis nu că nu a putut pune pe interpușii crimei organizate în funcțiile luate în vizor de colegul Vanghelie, care pare noul responsabil cu acest sector, ci că Ministerul nu are banii la care spera. Așa e, urmare a cheltuielilor excesive ale guvernului Tăriceanu, austerității promovate de primul ministru Boc, neîncrederii Comisiei Europene într-un guvern PD-L fără Monica Macovei, dar cu PSD în schimb, au dus la o serioasă atrofiere a bugetului Internelor.
Marii bani europeni deja cheltuiți în imaginația unora vor veni mai greu, și vor fi opriți la cel mai mic pretext sau bănuială de corupție, cum s-a întâmplat deja în Bulgaria. Iată că efectele pozitive ale crizei financiare încep să se facă și ele simțite, pe lângă cele negative. Prosperitatea din care a înflorit corupția guvernului Tăriceanu 2 s-a uscat. Pentru fiecare eurocent de acum înainte va trebui mult mai multă sudoare.
Lăsând gluma la o parte, construcția unui minister de Interne profesionist, care să șteargă amintirea miliției de altă dată, a fost un mare efort al ultimilor ani, care a convins Bruxelles-ul într-o oarecare măsură. Poliția de azi nu mai e cea de ieri. Cu toate că proasta organizare încă domnește, mentalitățile s-au schimbat și sondajele arată de câțiva ani că poliția, din toate instituțiile statului, a progresat cel mai mult în încrederea cetățenilor. Toate aceste eforturi au fost șterse de aceste două luni de cascadorii, ca și speranța că PSD se va reforma mai ușor la guvernare decât în opoziție.
