Ministerul Agriculturii a publicat pentru dezbatere publică proiectul privind bunele practici în retail, care prevede că retailerii nu pot obliga furnizorii să plătească taxe pentru servicii fără legătură cu operațiunea de vânzare. Proiectul a fost supus dezbaterii publice pe site-ul Ministerului Agriculturii, după ce a fost finalizat în urma unei întâlniri la care retailerii nu au participat.
Documentul prevede că este interzis comercianților să impună furnizorilor de produse alimentare plata de servicii „care nu au legătură directă cu operațiunea de vânzare și care nu sunt cuprinse în costul de achiziție efectiv”.
Producătorii au acuzat marile lanțuri de retail că impun multe taxe, de valoare mare, iar unele dintre acestea sunt aberante, cum ar fi taxa de deschidere de magazin. Dacă ordonanța va intra în vigoare, comercianții vor taxa doar serviciile care au legătură cu operațiunea de vânzare, iar acestea vor fi incluse în costul de achiziție, definit ca prețul unitar net care apare pe factura de achiziție.
„Costul de achiziție efectiv se obține prin scăderea discountului oferit de furnizor din prețul de listă, la care se adaugă cheltuielile directe specifice revânzării, costul transportului și costurile generate de serviciile prestate de comerciant și facturate furnizorului”, se arată în proiect.
Producătorii au insistat pentru includerea în proiectul de ordonanță a definiției prețului de achiziție, arătând că această prevedere va genera prețuri diferențiate la raft, de la un magazin la altul, în funcție de taxele practicate de fiecare retailer pentru servicii.
Retailerii au susținut însă că că definirea prețului de achiziție va bulversa structura actuală a prețurilor.
„Prevederile proiectului includ în definiția de cost și elemente de venit. Ceea ce retailerii obțineau cu titlu de venit, prin prestările de servicii către furnizori, vor fi trecute ca și costuri”, a declarat, luni, Adrian Manolache, secretarul general al Asociației Marilor Retaileri din România (AMRCR).
În ceea ce privește termenele de plată, proiectul prevede că acestea nu pot depăși 20 de zile în cazul alimentelor proaspete și 45 de zile pentru restul produselor, de la data recepției mărfii.
„În cazul în care plata nu se efectuează în termenul prevăzut în contract, cel care are obligația de plată achită contravaloarea produselor alimentare plus o dobândă zilnică egală cu dublul dobânzii de referință a Bancii Naționale. În cazul neefectuării plății la termenul stabilit în contract, debitorul este pus în întârziere fără nicio formalitate, fără a fi notificat și suportă penalităti de întârziere de la această dată”, se spune în proiect.
Altă prevedere inclusă în proiect este că un retailer nu are voie să solicite furnizorului de produse alimentare să nu vândă altor comercianți aceleași produse la un preț unitar net mai mic sau egal cu prețul practicat cu respectivul retailer.
Totodată, delistarea unui furnizor trebuie notificată cu 60 de zile înainte.
„Comerciantul are obligația să mențină la vânzare, în spațiile de comercializare, produsele alimentare livrate de furnizor, pe toată durata existenței stocului la comerciant; în caz contrar, comerciantul are obligația să restituie furnizorului contravaloarea sumelor aferente plătite de acesta pentru prezența produselor în magazin. Dacă în contract părțile au convenit asupra unei cantități minime de produse alimentare ce urmează a fi livrată și, respectiv, achiziționată, această cantitate va fi trecută în contractul respectiv”, se mai spune în proiect.
Comerciantul poate refuza recepția produselor alimentare în condițiile în care nu sunt îndeplinite prevederile legale privind calitatea, ambalarea, etichetarea și temperatura și umiditatea corespunzătoare produsului pe durata transportului sau dacă nu sunt repsectate cantitățile prevăzute în contract sau termenele de livrare.
Producătorii și retailerii au semnat în luna iulie a anului trecut Codul de Bune Practici pentru comerțul cu produse agroalimentare, iar documentul a intrat în vigoare după ce Consiliului Concurenței a anunțat că nu încalcă legislația specifică.
Deși Codul a intrat în vigoare anul trecut, producătorii au reclamat în mai multe rânduri că documentul nu a schimbat taxele și practicile marilor rețele de magazine și este nevoie de o lege în domeniu. Între reprezentanții celor două tabere au avut loc mai multe întâlniri pe marginea acesui act normativ.
La ultima întâlnire, din 23 februarie, retailerii nu s-au mai prezentat, iar AMCR a anunțat că nu este de acord cu proiectul promovat de Ministerul Agriculturii, pe care îl consideră incorect și părtinitor.
AMRCR a susținut că proiectul exclude punctele de vedere ale asociației, tratează doar ultima verigă din lanțul producție-distribuție de produse alimentare, face discriminare între firmele de pe acest lanț și impune restricții numai cu privire la comercianți finali.
Asociația a mai susținut că proiectul conține definiții financiar-contabile greșite, introducând elemente de venit în calculații de costuri și conține un limbaj confuz pentru reglementarea unor condiții comerciale.
Ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu, a declarat că ministerul „va merge mai departe” cu procedurile pentru ca proiectul de ordonanță care transpune Codul de bune practici în retail să intre în vigoare, chiar dacă retailerii au anunțat că nu sunt de acord cu unele prevederi ale actului.
