Mâine ne luăm adio de la cupele europene, după cea mai slabă ( = catastrofală, penibilă, lamentabilă etc.) prezență a fotbalului românesc la nivel de club din ultimii câțiva ani. Faptul că presa s-a comportat mai mult decât generos cu nevrednicii noștri „ambasadori” are și ea o explicație: în compensație cu acest dezastru, Naționala a reușit o calificare absolut spectaculoasă la turneul final european, ceea ce a avut darul de a domoli spiritele. E o despărțire deloc dramatică, având în vedere că Steaua joacă un meci fără nici o miză, reușind contraperformanța de a fi eliminată simultan din… două competiții!, anul trecut obținând măcar premiul de consolare – prezența în Cupa UEFA. Vom urmări, așadar, un meci groaznic, pe care îl vom trata cu tot atâta implicare emoțională ca pe o piesă proastă de teatru, fiindcă zău că nimic nu este mai neplăcut decât un eveniment sportiv la care să privești, și-atât! Ar fi absurd să ne rugăm să nu primim 9 goluri, cum văd că se obrăznicesc de la o vreme echipele englezești: 7 cehilor, 8 turcilor, păi ce, om fi noi mai fraieri de să nu le spargem recordurile!? Zicând un „Doamne ferește!” din toată inima, să ne reorientăm către o minge mai mică (dar mai vioaie!) și să observăm că infarctul nici nu s-a inventat o dată cu fotbalul, nici nu este exclusivitatea acestuia. Se poate muri de inimă și la handbal. Coincidența face ca și aici, la masculin, să avem soarta Stelei, HCM Constanța fiind eliminată la fel de rușinos din Champions’ League; noroc că există și handbal feminin (apropo: oare de ce în fotbalul feminin nici nu existăm?), unde situația e cu totul alta: din postura de mare favorită la titlu, Naționala a fost cât pe ce să ne omoare la aproape fiecare apariție (mai puțin meciul cu Spania), jocul ei oscilând între superb și dezastruos. Nu-i nimic, nici Brazilia n-a câștigat, mereu, toate meciurile la „mondialele” pe care le-a câștigat. Vorba e: sunt fetele noastre chiar o Brazilia a handbalului? N-aș vrea să constatăm, dramatic, că fără Vali Ardean, Naționala de handbal feminin e ca aia de fotbal fără Mutu.



