Exploatarea resurselor subterane în județul Suceava a rămas o umbră din ceea ce a fost acum câțiva ani. Uraniul de la Crucea, prin Compania Națională a Uraniului, al cărei șef a fost și unul dintre foștii directori ai MinBucovina, Ioan Moraru, îl mai exploatează (încă) statul român, însă cuprul și manganul ajung integral în China. Cuprul, prin cumpărarea, de către o firmă chineză, a uzinei de preparare de la Iacobeni și a depozitului de la Mănăila, iar manganul, după ce este exploatat de firma unui alt fost director al MinBucovina, Gheorghe Iordache. Foștii mineri sunt șomeri, majoritatea minelor sunt închise, iar cei care au fost directori când mineritul a intrat în comă sunt bine.
Din 32 de active ale MinBucovina, interes a fost doar pentru șase
Mineritul în județul Suceava, industrie de bază până prin anul 2008, a urmat aceeași traiectorie descendentă ca toate companiile care au aparținut statului. Surprinzător este nu faptul că în zece ani, între 1998-2008, această activitate a intrat în declin până aproape de prăbușire, ci că a fost nerentabilă doar cât a fost prestată pentru statul român.
MinBucovina, cu exploatările miniere Leșu Ursului, Fundu Moldovei, Dorna Iacobeni, sectoarele CTC Frasin și baza de aprovizionare și desfacere Frasin, a apărut în septembrie 2002, prin desprinderea sucursalei Vatra Dornei de Remin Baia Mare. În 2005, avea circa 1.300 de angajați. În trei ani, în iunie 2008, Tribunalul Suceava a pronunțat hotărârea de insolvență. Cel care a executat compania care îi aparținea a fost însuși statul, din cauza unei datorii de circa 1,4 milioane de euro (50 de miliarde de lei vechi). Suma reprezintă un ajutor de stat primit de companie, pe care Consiliul Concurenței a decis că trebuie returnat în decembrie 2007. Acest lucru nu a fost posibil, așa că AGA și Consiliul de Administrație au hotărât ca MinBucovina, condusă de fostul director al Companiei Naționale a Uraniului, Ioan Moraru, să intre în lichidare voluntară în februarie 2008.
În 2008-2009 statul a investit bani în construcția uzinei de prelucrare a cuprului de la Iacobeni pentru ca eventual această activitate să meargă mai departe. Valoarea inițială a proiectului a fost de circa 4 milioane de euro, dar la final, în 2009, când a fost dată în folosință, costurile au fost de 5,43 de milioane euro.
MinBucovina a intrat în subordinea AVAS, care a organizat licitația pentru desemnarea unui lichidator. Dintre cei nouă lichidatori care s-au prezentat, a câștigat Management Reorganizare Lichidare Iași, reprezentată de Corneliu Mititelu. După inventarierea activelor în mai 2008, în ședința din luna iunie, în fața judecătorului sindic de la Tribunalul Suceava a fost cerută schimbarea din lichidarea voluntară hotărâtă inițial, în procedură simplă de insolvență (faliment) deoarece datoriile societății erau mult mai mari decât capitalul social. Cererea a fost aprobată de tribunal prin hotărâre definitivă și irevocabilă, iar la 1 iulie 2008 MinBucovina a intrat în faliment. Activitatea de producție a fost oprită, iar cei aproximativ 245 de angajați urmau să plece acasă, cu preaviz în termen de 15 zile.
O lună mai târziu, revine la conducerea companiei inginerul Gheorghe Iordache, pensionat în 2005. ”M-am întors la solicitarea celor care administrau atunci MinBucovina. Am reușit să păstrez cei circa 245 de angajați, pornind Uzina de Preparare a Cuprului de la Iacobeni”, ne-a declarat Gheorghe Iordache.
Uzina de la Iacobeni a fost construită în 2008-2009. Costurile inițiale au fost evaluate la 4,07 milioane de euro, dar la final investiția statului a fost de 5,43 de milioane de euro, după cum a precizat unul dintre foștii directori de la Iacobeni, Radu Ciocan. Concentratul de cupru rezultat din prelucrare era exportat, iar minereul de mangan ajungea la Mittal Steel Galați. Concomitent cu această activitate de producție, MRL Iași, conform Legii insolvenței, a evaluat cele 32 de active ale MinBucovina, pe care le-a și scos la licitație. Licitațiile au început în iulie 2009, dar din cele 32 de active au fost vândute doar șase, printre care cariera de cupru Mănăila și platforma Iacobeni. Acestea două au fost cumpărate în august 2011, cu 3,63 de milioane de euro (fără TVA), de o firmă cu acționariat integral chinez, SC SINB International Grup SRL București. Conform contractului, pentru exploatarea și valorificarea minereului polimetalic de la Mănăila și Platforma Iacobeni chinezii au plătit 7,38 de milioane de lei (fără TVA) și încă 7,98 de milioane lei (fără TVA) pentru achiziția de bunuri mobile.
Prin licența de exploatare de la ANRM București, firma se obligă să extragă, să prelucreze și să valorifice zăcământul de cupru de la Mănăila, până la epuizarea rezervei. Predarea efectivă a celor 7 hectare de munte cu zăcăminte de cupru și a uzinei de la Iacobeni s-a făcut începând cu data de 1 noiembrie 2011, iar două săptămâni mai târziu la firma chineză au fost transferați oficial și 50 de salariați.
Zăcămintele ”sărace” pentru români, tentante pentru străini
Persoana mandatată de chinezi să liciteze a fost, conform procesului verbal de adjudecare încheiat în data de 19 septembrie 2011, Liviu Dorin Bamburic, un controversat om de afaceri din Constanța, ajuns în atenția opiniei publice după ce în ianuarie 2008 a fost victima unei tentative de asasinat la comandă. Deși a fost ciuruit de gloanțe, cu un Makarov, Bamburic a supraviețuit miraculos și a rămas în afaceri. Pentru cea de la Iacobeni, comisionul pentru care a încheiat o convenție cu chinezii a fost de 650.000 de dolari. Potrivit convenției încheiate în 2011 cu SINB America Internațional Group SRL (actualmente Sinarom Mining Group SRL), în schimbul celor 650.000 de dolari Liviu Bamburic trebuia să reprezinte SINB America Internațional Group SRL la licitația de achiziționare a activului, să-l adjudece, să obțină contractul de concesiune pentru terenul pe care se află amplasat zăcământul Mănăila, să obțină licența (permisul de exploatare) și autorizația de mediu.
Fie Bamburic nu și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin contract și chinezii nu l-au mai plătit, fie l-au plătit, dar fără chitanță, cert este că omul de afaceri a deschis o acțiune în instanță în septembrie anul trecut, la Tribunalul Constanța, împotriva societății SINB America Internațional Group SRL, ce a avut ca obiect „pretenții”. În noiembrie 2014, Tribunalul i-a respins cererea pe motiv că nu a achitat taxa de timbru. Liviu Bamburic a încercat să obțină 650.000 de dolari de la firma chineză și prin înscrierea ca potențial creditor, când SINB America Internațional Group SRL a intrat în insolvență, însă administratorul judiciar desemnat de Tribunalul București a apreciat că nu se califică pentru a fi prezent pe lista creditorilor.
Un alt proces dintre chinezi și Bamburic este pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei și la un moment dat, în mai anul trecut, afaceristul constănțean reușise să obțină pentru scurt timp și sechestrarea unui utilaj de la uzina din Iacobeni. Întâmplător, pe durata sechestrului utilajul a fost depozitat de Bamburic pe un teren care aparține fostului director de la MinBucovina, Gheorghe Iordache. Întrebat despre natura relațiilor cu cel care a fost mandatat să cumpere uzina de la Iacobeni, Iordache ne-a declarat că l-a cunoscut cu ocazia licitației organizate la AVAS și că nu au nici un fel de legătură. ”Utilajul a fost păstrat la mine foarte frumos, eu i-am ajutat pe cei de la Iacobeni. N-am nici o legătură cu Bamburic”, a spus Iordache.
Activitatea în industria minieră i-a fost de folos inginerului Iordache. În august 2012 și-a deschis o afacere în domeniul exploatărilor neferoase. Mai exact, mangan, pe care îl exploatează și îl vinde, conform propriilor afirmații, la un combinat metalurgic din Slovacia și în China.
Iordache este printre puținii români care exploatează resursele naturale din subsol. În rest, de minereurile „sărace”, nerentabile pentru statul român, se interesează doar companiile străine, care investesc milioane de euro pentru prospecțiuni sau pentru a ajunge la hărțile cu perimetrele investigate de fostele institute de cercetări și prospecțiuni miniere. Unele dintre aceste hărți, cu caracter de secret de stat, au rămas ani buni la institute. Altele au fost sustrase și au ajuns în mâini străine.
Hărți cu resurse strategice, vândute la nivel înalt
Arhiva de documente secrete de la fosta Întreprindere de Prospecțiuni și Explorări Geologice din Câmpulung Moldovenesc a fost predată Agenției Naționale de Resurse Minerale în vara anului trecut. Cel care a avut-o în grijă, ing. Florinel Florea, ne-a declarat că predarea documentelor cu diverse grade de secretizare, de la secret de stat de importanță deosebită, până la secret de serviciu, din anul 1956 până la zi, s-a făcut conform legii, sub supravegherea SRI.
Sub supraveghere deoarece această categorie de secrete este printre cele mai vânate. Și trist este când vânzarea interesului național devine afacere profitabilă la nivel înalt. În raportul SRI cu privire la siguranța națională între octombrie 1994 – septembrie 1995 (perioadă în care oficialii guvernamentali ne vorbeau despre închiderea minelor devenite nerentabile), disponibil la adresa https://www.sri.ro/fisiere/rapoarte/raport95.pdf, la pagina 6 este prezentat unul dintre cele mai spectaculoase cazuri de trădare. Conform raportului, încă de atunci evaluarea datelor și informațiilor obținute de SRI a relevat ”o dinamică ascendentă și tendința de diversificare a acțiunilor întreprinse de firme și concerne străine în domeniul resurselor de substanțe minerale utile de interes strategic”.
”Au fost evidențiate activități complexe, coordonate în timp, desfășurate de reprezentanți ai unor firme străine în direcția obținerii unor date cu caracter secret privind localizările și caracteristicile calitative ale zăcămintelor minerale solide și fluide prin mijloace și metode specifice spionajului economic. Aceste acțiuni au avut ca scop, dincolo de maximizarea profiturilor scontate, afectarea gravă a intereselor românești”, arată SRI. Ofițerii de informații au constatat că ”prin acțiuni directe de influență și condiționare, exercitate la diferite niveluri ale administrației de stat”, ”factori externi interesați urmăresc dezmembrarea și preluarea treptată sub control a unor activități din domeniul resurselor minerale, cu efecte negative deosebite în planul asigurării, în perspectivă, a necesităților economiei naționale, în principal de hidrocarburi, metale neferoase, prețioase și rare”.
Relevant în acest sens este cazul lui Ștefan Kiraly, fost subsecretar de stat în Departamentul Minelor, care a transmis secrete de stat, din domeniul resurselor minerale, unor reprezentanți de firme și organizații străine și a favorizat unii parteneri externi în vederea încheierii de contracte dezavantajoase pentru economia românească. SRI a stabilit că Ștefan Kiraly a intrat în legătură cu mai multe firme, punând la dispoziția reprezentanților acestora date și informații cu caracter secret de stat, sustrase în perioada cât a lucrat în fostul Departament al Minelor, ori obținute ulterior prin exploatarea vulnerabilităților existente în protecția datelor în unele structuri guvernamentale, regii de profil și agenți economici din teritoriu. ”Numitul Kiraly Ștefan era angrenat într-un plan precis și pe termen lung, bine organizat și coordonat din exterior, care viza preluarea treptată sub control a unor zone bogate în resurse de materii prime și conservarea, în vederea exploatării ulterioare în interes străin, a unor importante zăcăminte”, se arată în raport.
SRI a sesizat cazul Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și fostul secretar de stat a fost trimis în judecată pentru trădare. În timpul perchezițiilor la domiciliul acestuia au fost găsite documente cu caracter secret de stat privind întregul potențial național de resurse minerale utile, în principal metale neferoase, aur și argint, ce urmau a fi transmise partenerilor străini. Conform unor informații neconfirmate oficial, Ștefan Kiraly ar fi fost condamnat la 18 ani de închisoare, dar ar fi fost eliberat înainte de ispășirea pedepsei.
Cel mai recent caz făcut public de SRI în domeniul operațiunilor de culegere ilegală de informații a fost în 2012, când, prin punctul de frontieră Otopeni, un cetățean rus a încercat să scoată din țară documente oficiale cu caracter clasificat. În activitatea de spionaj au fost implicați și cetățeni români.
Avertismentul SRI din 1996 s-a confirmat. În 1997 a început închiderea Remin Baia Mare, iar până în 2007 s-a încheiat cu mineritul neferos românesc. Acum statul plătește milioane de euro firmelor de prospecțiuni, fie pentru studii tehnice prin care se calculează potențialul unor zăcăminte de gaze naturale, petrol, cărbuni, minereuri feroase și neferoase sau minereuri de substanțe radioactive, fie pentru proiecte de prospecțiuni în scopul descoperirii unor noi astfel de minereuri. Rezultatele în economia românească întârzie însă să se vadă.
