Pășind în cel de al șaptezecișioptulea an de viață, așa-zisul președinte al filialei județene Suceava a P.R.M. Gheorghe Acatrinei, nu dovedește că vîrsta l-ar fi înțelepțit, personajul acceptînd să-și trăiască și amurgul vieții în aceeași stare de golănie ignară în care s-a bălăcit din totdeauna. Nu mi-aș fi irosit timpul cu acest demers publicistic, dacă ultimul reprezentant al tenebrosului regim stalinist, rămas încă pe scena politică suceveană , nu m-ar fi acuzat public – potrivit celor relatate în paginile ziarului „Monitorul de Suceava” ediția din 2 decembrie a.c, că mă ocup de racolarea unor membri ai P.R.M. din comuna Arbore pentru liberali (!?). Am primit cu un zîmbet disprețuitor aceste alegații, știind că de la un mincinos patologic te poți aștepta oricînd la ceea ce e mai urît și murdar.
Pentru opinia publică țin să precizez totuși că a trecut peste un an și jumătate de cînd nu am mai pus piciorul, fie și în trecere, pe teritoriul administrativ al comunei Arbore. Ultima dată cînd am făcut-o aveam calitatea de deputat. Menționez apoi că nefiind înregimentat politic în P.N.L. nu am nici o abilitare să mă ocup de sporirea rîndurilor acestui partid, mai ales prin acțiuni subversive și destabilizatoare pentru P.R.M.
Mi-am asumat încă de la începutul anului 2005 importante sarcini și obligații cu caracter nepolitic, de care caut să mă achit cît mai bine. În cele peste 18 luni de cînd filiala județeană Suceava a P.R.M. a fost transformată în A.F., fiind privatizată de cuplul familial Stela și Gheorghe Acatrinei, cuplu întemeiat pe săvîrșirea unui incest spiritual care se consumă în forma continuată, turma de bază a peremiștilor Suceveni s-a împuținat considerabil. În P.R.M. Suceava au rămas prea puține „piese de valoare” care să merite efortul de a fi ademenite la alte partide politice. Știu bine ce spun.
Bazat pe aceste adevăruri incontestabile îi adresez cu detașare vigilentului custode al peremiștilor suceveni următoarele îndemnuri: vezi-ți liniștit tataie de treburile lu’ matale, îngrijește-ți sufletul măcar la adînci bătrîneți, cum fac toți oamenii de bun simț din leatul dumitale. Nu te face de rîs chiar pînă în clipa în care îți vei da duhul, încercînd să impui celor din jur propriu-ți model insalubru de viață. Nu mai otrăvi lumea cu acte de diversiune tipice mentalității coclite a activiștilor de sorginte bolșevic – stalinistă, din rîndurile cărora ai făcut parte vreme de peste 40 de ani. Locul dinozaurilor este în cărțile de zoologie sau la Jurassic Park. Pricepi bătrîne ce ți-am spus, sau trebuie să-ți fac și un desen ?
Închei cu următoarele reflecții: ce bine era dacă Parlamentul României ar fi votat imediat după Revoluție o lege a lustrației. Întreaga viață social-economică și politică s-ar fi ecologizat de mult timp. Dar și așa gunoaiele vor ajunge tot la pubelele istoriei.
