Milostenia ta folosește cel mai mult celor care se rușinează s-o ceară!

În 1958, când am mers la Sfânta Mănăstire Stomiu, în Konița, era acolo un protestant pe care îl susțineau economic din America și care câștigase de partea lui 80 de familii. A zidit și o clădire unde să se adune. Sărmanii oameni aveau mare nevoie și din pricina sărăciei lor, au fost nevoiți să se facă protestanți, pentru că aceia îi ajutau economic.
Într-o zi, unul dintre ei mi-a spus: „Eu mă fac și evreu, nu numai protestant, deoarece am nevoie”. Când am auzit aceasta, m-am cutremurat și mi-am spus: „Trebuie să se facă ceva!”. Am adunat pe câțiva care aveau o oarecare situație economică și puteau ajuta și le-am vorbit. „Aceia, sărmanii, erau cu desăvârșire lumești, dar aveau intenție bună. Iar unul dintre aceștia, cu toate că era complet lumesc, avea însă o inimă mare.” Când l-am văzut pentru prima oară, mi-am spus: „Pe dinafară se vede lemn putred, dar pe dinăuntru este esență de calitate”.
Așadar, am hotărât să adunăm câțiva bani și să-i dăm familiilor sărace. Însă le-am spus binefăcătorilor ca banii adunați să meargă ei înșiși să-i dea la săraci, tocmai ca să-i miște sărăcia acelora și să se folosească duhovnicește. În felul acesta, și de piatră să fie inima lor, tot se va înmuia, se va face omenească și li se va deschide și ușa Raiului.
În puțin timp, toți acești oameni s-au schimbat, pentru că au văzut nenorocirea ce exista și nu-i mai împingea inima să meargă să se distreze. „Ne-ai dezarmat”, îmi spuneau, „cum să mai mergem acum să ne distrăm?”. Au venit și la biserică. Mai târziu am aflat că unul a devenit și cântăreț bisericesc. Dar și cele 80 de familii, cu harul lui Dumnezeu, una după alta s-au întors la Ortodoxie. Mai târziu, când au venit protestanții americani să vadă lucrarea protestantului lor care, mai înainte, îi atrăsese pe acei oameni la erezia lor, l-au tras la judecată pentru că nu avea ucenici.
‒ Părinte, unii cer ușor ajutor atunci când au nevoie, iar alții nu spun nimic.
‒ Mulți se rușinează și nu vor să se compromită. Aceștia au mai multă nevoie! Acolo ajutorul folosește mult mai mult. Cunosc doi medici cărora li s-a întâmplat ceva și nu aveau bani nici pentru o aspirină… Omul care are dragoste nu se mulțumește să dea numai celui care-i cere milostenie, ci caută să afle oameni care au nevoie fără a cere, ca să-i ajute. Mama mea se îngrijea mult să afle astfel de cazuri.
(SfântulCuvios Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 165-167)