Milostenia este cea mai mare și cea mai bineplăcută lui Dumnezeu jertfă

Milostenia este cea mai mare și cea mai bineplăcută lui Dumnezeu jertfă. De aceea, și Apostolul ne sfătuiește: Facerea de bine și întrajutorarea nu le dați uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu (Evrei 13, 16).
Trebuie să spunem că Dumnezeu nu este mulțumit cu milostenia noastră atunci când banii pe care îi dăm provin din furt, înșelăciune, cămătărie sau orice alt fel de mijloace murdare. Domnul primește numai ceea ce dăm din roadele muncii noastre cinstite. Orice altă jertfă este murdară dinaintea lui Dumnezeu. Pentru că nu poți răpi de la unul ca să dai celuilalt, nu poți unuia să-i faci rău ca altuia să-i faci bine. Milostenie înseamnă să facem bine, nu să-i distrugem pe semenii noștri. Cel care distruge un om ca să facă bine altui om nu face milostenie, ci săvârșește păcatul greu al nedreptățirii.
Cine umblă după avere are mereu nevoie de bani. Cel care nu se interesează să dobândească avere are mereu ce îi trebuie. Pentru că adevărata avere o dobândești nu atunci când te îmbogățești, ci atunci când nu vrei să te îmbogățești. Iată ce vreau să spun prin aceasta: există oameni care răpesc de la toți, după cum există bogați care dăruiesc tuturor. Primii se îmbogățesc adunând, ceilalți se îmbogățesc dând. Primii seamănă pe pământ, ceilalți seamănă în cer. Și cu cât este mai bun cerul față de pământ, cu atât mai bună este averea celui care strânge în cer față de a celui care strânge pe pământ.
De aceea, Domnul ne poruncește: Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură (Mat. 6, 19-20). Vindeți averile voastre și dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuținată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică (Luca 12, 33). Faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb, și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt… Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv… Dați și se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată și cu vârf… (Luca 6, 35-38).
Așadar, pentru ca și noi să fim miluiți de către Domnul, să fim milostivi cu semenii noștri. Pentru ziua Judecății, să adunăm averi în cer, averi care vor putea să stingă focul iadului și să ne dăruiască lumina dumnezeiască, adică viața și fericirea veșnică, căci milostenia izbăvește de la moarte și curăță orice păcat (Tobit 12, 9).
(din “Problemele vieții”, Editura Egumenița, Sf. Ioan Gură de aur)