Milostenia adevărată nu are criterii de selecție

Odată a venit la mănăstire un turc sărac și flămând din Eubeea, ce avea o familie numeroasă.
— Părinte, am venit la tine, a spus turcul, știind dragostea și milostivirea ta. Sunt turc, dar am trebuință de dragostea ta.
Bătrânului David i s-a făcut milă de el văzându-i inima umilită și l-a ținut o vreme la sine, pentru a-l ajuta. L-a îmbrăcat cu haine noi și l-a încărcat cu multe alimente pentru femeia și copiii lui. Monahii s-au mirat de fapta Bătrânului, deoarece știau că pentru el turcii au fost niște tirani.
— Fiilor, nu turcii sunt tirani, ci statul lor, legea lor. Dacă turcul acesta a venit la noi la mănăstire, a stat o vreme cu noi și s-a încrezut în dragostea noastră creștinească, de ce să-l deznădăjduim? Milostenia noastră să fie ca o rugăciune pentru vrăjmașul nostru.
Nenumărate sunt întâmplările minunate care mărturisesc despre dragostea și milostivirea inimii lui.
(Cuviosul David „Bătrânul” – „Copilul” Înaintemergătorului, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 62-64)