Miliția cea veșnică

Este aproape de la sine înțeles că atunci când se petrece ceva neplăcut, de la mici neînțelegeri până la dezastre și decese, niciodată vina nu este a celui pe care mai toată lumea îl consideră răspunzător. Cel în cauză găsește întotdeauna alți vinovați, din apropiere sau din altă galaxie, cel mai frecvent dându-se vina pe soartă. Ea, soarta, produce accidente, aduce condamnări, generează falimente, alege președinți, transferă până și jucători de fotbal ori antrenori. Acum, în pragul iernii și al întreruperii competițiilor pe stadioanele patriei, cea mai crudă soartă pare a o avea unul din cluburile de mare tradiție din România comunistă, dar și din asta de acum, care nici ea nu știe ce fel e, fi-ne-ar tranziția încheiată! Clubul în cauză se numește Dinamo București și cică s-ar afla, mare șmecherie!, fix în faliment. Pentru cei care n-au citit această rubrică în ultimii 17 ani, trebuie să spun că încă de prin anul 2000 se știa chestia asta despre echipa Miliției de atunci, de acum și probabil cât va exista lumea, fiindcă altfel nu se explică de ce e ținută ca un bibelou, în loc să fie dată la casat. Echipa asta a figurat în acte cu toate titulaturile posibile: AS, CS, FC, SC, fiecare schimbare de nume însemnând încă un faliment scriptic. Nu și faptic, întrucât, după cum vedeți, echipa trăiește sau măcar se preface binișor. Acum vreo 12-15 ani, pagubele aduse la bugetul de stat prin neplata obligațiilor minimale erau de peste 300 de miliarde de lei. Imaginați-vă, vă rog, la cât o fi ajuns între timp!… că doar nu-i bănuiți pe alde Cohn, Badea, Negoiță făcând coadă la CAS sau la Pensii. Acum, cică se cară și Negoiță, ultimul dintre salvatori. Se caută salvatori proaspeți pentru o nimica toată de vreo 5 milioane, precum și antrenor pentru lotul de copii. Că adulții cică se haiducesc care încotro. N-ar fi mai logice falimentul și desființarea? Sau veșnicia s-a născut nu la sat, ci la Miliție!?