MILIȘĂUȚI (II). În 1774, satul Milișăuți avea 51 familii, iar în 1775, când făcea parte din Ocolul Vicovilor, partea de sus a Milișăuților avea 3 popi și 68 țărani, în vreme ce Milișăuții de Jos, împreună cu Bădeuți și cu Făgețel, avea 3 popi și 15 țărani.
În 1778 se stabilesc în Milișăuți 8 familii de emigranți transilvăneni, George Ivan din Iuda-Turda, Filip Savan și Miron Ștefan din Enciu pe Someș, Eremia Vasile, Ursu Rusu, Ioan Ardelean și Vasile Ursu din Năsăud și Florea Natu din Odorhei pe Someș.
În 1784, satul Milișăuți avea 142 familii.
În 1787, câteva familii de agricultori germani, provenite din Renania, din Bavaria și din Baden-Württemberg, se statornicesc la Milișăuții de Sus.
Biserica Sfântului Procopie din Milișăuți, ctitorită, în 1481, de Ștefan cel Mare și distrusă de bombardamentele rusești din vremea primului război mondial, era slujită, în 1843, de preotul administrator Grigorie Litvinovici, care păstorea 1.607 suflete. În 1876, biserica avea 2.672 enoriași, în Milișăuți și în Bădeuți, fiind slujită de parohul Nicolai Dașchievici și de preotul cooperator Meleti Comoroșan. În 1907, paroh era Vasile Calancea, născut în 1849, preot din 1882, paroh din 1898, preot cooperator fiind Cassian Breabăn, născut în 1870, preot din 1904, iar cantor, din 1890, Petru Lomuș, născut în 1860.
Din 1860, funcționa, la Milișăuți, o școală cu 5 clase[1].
În 1890, comuna Milișăuți avea 2.564 locuitori, primar fiind neamțul Ioan Walter. Învățători erau Georgie Olinec și Iulia Tudan, parohi – Vasile Tomiuc și Georgie Pojoga, iar cantor bisericesc – Georgie Halip.
Însoțirea raiffeisiană din Milișăuți și Bădeuți a fost înființată în 21 septembrie 1902, sub președinția lui Constantin Nastasi, direcțiunea fiind asigurată de Georgie Abager, până în 1903, când face schimb de funcții cu vistiernicul Vasile Calancea. Vicedirector era Eugeniu Siretean, iar Petrea Lomoș era vicepreședinte.
[1]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 46, 1876 p. 49, 1907 p. 125