MILIE. Menționat în 1428, dar atestat documentar în 13 decembrie 1433, când, convenind granița cu Ștefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, regele polon Vladislav lăsa negociatorului graniței, logofătul Tăutu, satele care anterior erau sub ascultarea Coroanei poloneze, Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca, satul Milie este menționat, cu o confuzie între Ștefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, și Ștefan cel Mare, și în letopisețul lui Neculce, care spune că, atunci „când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și au pus hotar apa Cirimușul, întru o duminică dimineața”[1].
În 30 mai 1619, satul Milie, zălogit lui Ioan Stroici, este răscumpărat de pârcălabul de Hotin Mihai Tăutul, iar în 2 aprilie 1623, Ștefan Tomșa întărește lui Mihai Tăutul, printre alte moșii, și „satul Milie, care-i pe Cirimuș, cu locuri de mori în Topolița, care este lui dreaptă cumpărătură”.
În 28 aprilie 1686, Vasile Bainschi cumpăra, de la Ilie Drăguțescul, cu 600 lei turcești, jumătate din satul și moșia Milie și un sfert din Putila, tranzacția fiind confirmată, în 20 mai 1691, de Safta, văduva lui Ilie Drăguțescul.
În 14 octombrie 1740, Dumitrașco Bainschi, fiul lui Vasile, stăpânea jumătate de sat și moșie, cealaltă jumătate aparținând lui Sandul Sturza și lui Toader Paladi.
În 30 octombrie 1764, mazilul Ion Flondor se jeluia Divanului Domnesc împotriva lui Ioniță Sturza și a lui Toader Paladin, primul mare vornic al Țării de Jos, celălalt – mare stolnic, pe motiv că i se împresoară moșia, partea de sus a satului Milie, moștenită de la mama sa și de la unchiul lui, Dumitrașco Bainschi.
Recensământul lui Rumeanțev[2], din 1772-1773, înregistrează la Milie, moșie a vornicului STURZA și a lui Ion FLONDOR, „56 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Dumitru, 1 dascăl, Tănasă, 1 mazil, Ioniță FLONDOR, 4 argați ai lui Ioniță FLONDOR, Fodor pânzar, Ion LUNGUL, Toader TĂTARUL și Georgi ungurian, 11 văduve, Maria, Odochița, Maria, Acsana, Vasâlina, Parasca, Măriuța, Catrina, Iliana, Maria și Odochița, 2 jidovi, Volva și Perețu, și 36 birnici, și anume: Georgie OSCOBIINICU, Chirilă vătăman, Ștefan ZAVUL, Andrei ONOFREICIUK, Ilaș OZCO, Toma UZCO, Grigori CĂZAN, Lavro morar, Vasili CAUZAȚ, Dumitraș CRINICO, Toader FRĂȚIORUL, Mihail MACOVEICIUC, Ivan HUȘCA, Simion IVAN, Gligoraș morar, Mihail BULIGA, Ivan CAZACU, Gligori COLOTILĂ, Georgi FOCA, Vasili SMUC, Ștefan ȘFAICA, Tănasă SMUC vătăman, Dumitru ARMAȘ, Vasili SLAVCU, Gligori ISAC, Tudosi PALADIUC, Andrei IRIMIICIUC, Fedor IRIMIICIUC, Vasile MORDACU, Pintelei SMUC, Ignat FOCA, Ștefan BAHATURSCHI, Mihail SMUC, Ivan DUMCO, Vasili ARMAȘ și Ion SĂMEN.
În 1774, Milie avea 51 familii, iar în 1775, când făcea parte din Ocolul Cirimușului, 1 mazil (Ion Flondor), 1 popă și 81 țărani. În 1784, satul avea 171 familii.
Partea de sus a satului Milie, cea care aparținuse lui Ion Flondor, este moștenită, în 16 noiembrie 1794, de feciorii lui, Constantin, Iuoniță, și Dumitraș Flondor, Iuoniță Flondor cedând partea sa de sat și moșie, în 18 august 1797, fraților săi, Constantin și Dumitraș.
Cealaltă jumătate de sat, care fusese a lui Mihalachi Giurgiuvan și a jupânesei Maria, fata lui Ioniță Potlog, era moștenită testamentar, în 24 iunie 1795, de jupâneasa Maria.
În 12 martie 1861, jumătate de sat aparținea lui Vasile Flondor, iar cealaltă jumătate – lui Criste Aivas.
Biserica Sfintei Parascheva din Milie a fost construită în 1855, pe locul unei bisericuțe vechi, ctitorită de familia FLONDOR, care avea, în 1843, 1.100 enoriași, păstoriți de parohul Matei ZAHAROVICI. În 1876, biserica avea 1.561 enoriași, fiind patronată de Ioan BOHOSIEVICI, de Leon și de Georgie de FLONDOR, paroh fiind Ștefan HUSSIATYNSKI. În 1907, paroh era doctorul în teologie Cassian BRENZAN (Brânzan), născut în 1871, preot din 1896, paroh din 1905, iar cantor, din 1906, Victor CERNIAWSKI, născut în 1871.
În Milie funcționa o școală cu 4 clase și o școală cu o clasă din 1874[3].
În 1890, comuna Milie avea 2.023 locuitori, primar fiind Ioan Cuziec. Învățători erau Ioan Velehorschi și Aristea Macovievici, iar paroh era Constantin Danilevici.
În 1910, ucrainenii formau 55 % din populație, românii – 35 %, iar evreii – 10 %.
[1]ION NECULCE, O samă de cuvinte, Junimea 1972, p. 10
[2]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 454
[3]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 23, 1876 p. 97, 1907 p. 77