Milanul de la Moscova

Cînd spui „femeie”, te gîndești, de regulă, la altceva decît la o creatură de 1,98 m și 92 kg. Văzîndu-le într-un singur meci pînă acum, cel cu Danemarca, vă mărturisesc că nu mi-am dat seama exact de ceea ce sînt în stare namilele rusești. Ba chiar mă gîndeam că diferența de gabarit ne-ar putea fi favorabilă, în ideea că un pitic se poate descurca lesne printre namile, avînd avantajul mișcărilor mai iuți și al reacției mai rapide. Iar supozițiile mele au fost confirmate pe deplin. În cele 10 secunde în care Vali Ardean a înscris două goluri. Și-atît. Din acel moment, în care deși scorul era 2-0, meciul încă nu începuse, filmul s-a rupt și a început măcelul. Cred cu toată convingerea că puține echipe masculine, de valoare rezonabilă (să zicem C.S.M.U. Suceava) ar fi făcut față iureșului dezlănțuit al rusoaicelor din repriza întîi a finalei care, și dacă s-ar mai juca de 10 ori, le-ar reveni de fiecare dată tot lor. Degajă tot atîta forță și siguranță cît arăta Milan-ul lui Capello acum 15 ani sau cîtă arată, meci de meci, Roger Federer. Deosebirea e că Federer mai pierde cîte un meci. Rusoaicele nu văd cum s-ar putea împiedica și de cine. Poate doar drogate. Apropo: bucătarul lor de la viitoarea Olimpiadă o fi avînd salariul îndestulător? Spre deosebire de alte situații similare, de data asta n-am să spun că numai locul I contează și că toate celelalte sînt pentru învinși. După atîția ani de secetă, urcarea pe podium trebuie salutată fără nici o reținere, iar faptul că, pardon, capii statului au fost acolo este și el remarcabil și dătător de speranță. Poate va veni și ziua în care sporturile de echipă vor renaște. Handbalistele au dovedit că se poate. Se pregătesc handbaliștii, baschetbaliștii și – oare? – fotbaliștii. Revin la meci: cînd a tras aia și a treia oară ca din tun, am început să mă rog nu ca Huțupan să pareze, că să se ferească la timp ca să nu înregistrăm vreo comoție. În mod evident, rusoaicele sînt cu o clasă peste tot ce mișcă azi în handbalul feminin, așa că nu văd ce li s-ar putea întîmpla ca să piardă, accidental, vreun meci în următorii cîțiva ani. Dar zău că nici măcar ele nu au în lot vreuna de valoarea lui Vali Ardean. Bravo, fetelor! Aștept cu emoție Olimpiada din 2008, poate pînă atunci rusoaicele ăstea se apucă de lupte, haltere sau kick-boxing. Cu celelalte n-avem probleme.