Milan, la liman

Așadar s-au încheiat și ligile, în aceeași zi. În liga noastră mică, Rapidul a tras o copie după finalul sezonului trecut, fiind măcelărită de o echipă din subsolul clasamentului. Tot Steaua se bucură, deși pretențiile au mai fost ajustate între timp. Însă toate reflectoarele s-au îndreptat către Atena, acolo unde Liga Campionilor a mai trimis un sezon în istorie. Se poate discuta dacă Milan a meritat sau nu, dar deznodământul era previzibil. Paradoxal, însuși faptul că italienii au suferit și au suflat din greu mare parte din prima repriză m-au făcut să cred că de data asta ei vor ridica trofeul deasupra capului. Acel 3-0 de acum doi ani, când au zburdat timp 45 de minute, a avut un efect autotranchilizant, plus că i-a făcut pe englezi să renunțe la orice prudență și să joace pentru totul sau nimic. Ceva similar s-a întâmplat acum câțiva ani și Rapidului la Bruxelles, când acel 2-0 de la pauză a determinat introducerea timpurie a lui Wilhelmsson și giuleștenii au sfârșit prin a fi sufocați. Ceva se declanșează, o furie interioară, atunci când totul pare pierdut. Acest lucru l-am observat mai ales la tenis, surorile Williams sau Nadal întorcând soarta unor meciuri care păreau pierdute. În schimb, miercuri, condus în urma unui gol întâmplător, Benitez a tot sperat până în ultimul sfert de oră în redresarea situației și a riscat tardiv. Eu cred că se putea forța mai devreme fiindcă Maldini, unul dintre protagoniști, alături de Inzaghi, a fost păstrat în teren deși începuse să respingă tot mai scurt. Poate era nevoie de nebunia unui rebel ca Bellamy, însă tehnicianul spaniol a preferat să joace cu Kewell, o carte surprinzătoare, însă de data asta nu i-a ieșit.
O consolare pentru englezi ar fi faptul că, în timp ce ei au irosit niște mingi puse pe tavă de adversari, Inzaghi s-a trezit pe post de mantă victorioasă la lovitura lui Pirlo. Jankulovski parcă se încălțase invers și stătea numai pe jos, în timp ce Gattuso i-a oferit lui Gerard șansa egalării, dar acesta a trebuit să danseze în jurul mingii pentru a-și potrivi dreptul… Un șut simplu, cu stângul, în diagonală, ar fi putut aduce mai mult suspans în continuare. Fiindcă nu mă raportez numai la acest meci, ci și la acela din 2005, cred că așa a fost drept de data asta, să câștige Milan. Liverpool este o echipă solidă, însă ceva îi lipsește… Poate n-a fost chiar frustrare atunci când Mourinho a spus că Liverpool este o echipă de cupe! De când a venit Rafa Benitez la echipă, cormoranii n-au contat în lupta de anduranță pentru titlu, în schimb au scos-o de două ori pe Chelsea din Ligă, au jucat două finale și au câștigat una. În schimb, milanezii încheie cum nu se poate mai bine un sezon în care n-au avut nici o șansă pe plan intern din cauza suspendării știute, dar în care Europa i-a primit pe ușa din dos, pentru a-i pune la final în capul mesei.