Mila și sila publică

Să știți că mă țin de promisiune. Măcar de asta, fiindcă de cealaltă, cum că nu voi mai scrie nimic, niciodată, despre numitul Becali Gheorghe, n-am fost în stare. Așadar, îi las colegului Gabi Manță plăcerea și bucuria de a scrie, dacă va fi cazul, despre o nouă și mare victorie sportivă românească, eventual chiar două, în turneul de tenis de la Madrid. Asta nu înseamnă că nu urmăresc meciurile ei/lor și că nu mă consum la fel ca altădată. Dar de scris, nu.
Iată că după câteva zile tensionate, în care s-a discutat cât se poate de concret despre pașii care ar urma să fie făcuți către desființarea echipei de fotbal Foresta (întreb a mia oară: chiar se numește astfel? Fiindcă în actele oficiale ale Federației de Fotbal nu există decât Rapid Suceava, și nicio Foresta), astăzi totuși echipa a ajuns în Bărăgan, în comuna Afumați, unde urmează să ia bătaie de la echipa din localitate. Sau să bată. N-are pic de importanță, din moment ce cu victorie, cu egal sau bătută soră cu moartea, echipa noastră urmează să dispară. Mai important mi s-ar părea ca acolo, la Afumați, niscai oficiali de-ai noștri să încerce să afle de la responsabilii locali cum dracu’ de ăia (niște țărani!, vorba reclamei) reușesc să țină bine-mersi echipa în Liga a doua, iar noi, jmecheri dați naibii (din inima civilizației austro-ungare, dacă ne-ntreabă cineva!), nu găsim 300.000 de lei în ditamai mândra Bucovină, picior de rai, tărâm de basm și de legendă și de toate alea… mai puțin de obraz… că pe mândrii noștri bucovineni, ăia cu averi colosale, zic, dacă-i cauți la obraz, constați că lipsește cu desăvârșire, încât te întrebi cum dracu nu le cade haleala din gură prin laterale! Din mila publică organizată de primar nu cred că se alege ceva, cu toți cei 20 de lei cu care am contribuit și eu. De aceea, îmi declar și eu sila publică față de toți porcii cu averi colosale, desigur și frauduloase, cărora li se rupe într-un mare fel (și) de fotbal. Pentru acești mari nesimțiți, averea se face doar pentru a-și putea cumpăra cu ea loc. Nu, nu de veci, ci pe veci, dacă se poate, în Parlament. HUOOO!!!