Mijloacele duhovnicești pentru a păstra credința în Dumnezeu

Primul mijloc de a convinge pe cineva să creadă în Dumnezeu este predica deoarece credința vine prin auz, iar auzul vine prin vestirea cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10, 17). Căci, cum vor crede de nu vor auzi (Ioan l, 7; 17, 20; Fapte 8, 12, 14, 17; Romani l, 5; 10, 8; 16, 26; Efeseni 1,13; II Tesaloniceni 1,10).
Al doilea mijloc este citirea Sfintelor Scripturi după mărturia care zice: „Iar acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu și crezând să aveți viața întru numele Lui” (Ioan 20, 31; II Timotei 3,15; I Ioan 4,13).
Al treilea mijloc de a convinge la credința în Hristos sunt minunile lui Dumnezeu (Ioan 6, 30; 7, 31;11, 23-25; 20, 30-31).
Al patrulea mijloc de a convinge pe cineva la dreapta credință în Dumnezeu este privirea zidirilor lui Dumnezeu cu înțelegere, după cea scrisă: „Cele nevăzute ale lui Dumnezeu se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire, așa ca să fie ei fără cuvânt de apărare” (Romani 1, 20).
De aceea și Sfântul Dionisie Areopagitul numește adevărata teologie, privirea duhovniceștilor cuvinte celor din zidire, prin care, din acestea de jos ne suim către cele de sus, adică, din cele pricinuite, ne suim către pricinuitorul. Și așa, prin zidire, ca printr-o oglindă, privim pe Ziditorul și Îl lăudăm pe El și Îl numim că este Dumnezeu, după purtătorul de Dumnezeu Maxim Mărturisitorul. Și toate se zic și sunt cu dumnezeiasca voință, ca Cel ce este pricinuitor a toate, după teologia adeveritoare, pozitivă și nimic din toate nu este mai presus de Ființă, după teologia tăgăduitoare – negativă.
Zice, încă, cu împreună-glăsuire și dumnezeiescul Dionisie, că: „Dumnezeu și din toate cele ce sunt se laudă, după asemănarea tuturor, ale cărora este pricinuitor. Și este, iarăși, prea dumnezeiască cunoștință a lui Dumnezeu, ceea ce prin necunoștință se cunoaște, după unirea cea mai presus de minte”. Și iarăși: „Dumnezeu întru toate este și întru nimenea, nimic. Și dintru toate, tuturor se cunoaște, iar din nimic nimănui”. Vezi pe larg despre aceste lucruri la Sfântul Nicodim Aghioritul, în Paza celor cinci simțiri, Mănăstirea Neamț 1826, Cap. IV, paginile 345-376. Și Marele Vasile zice că: „Toată zidirea lui Dumnezeu este școala sufletelor celor cuvântătoare și loc de învățătură a cunoștinței lui Dumnezeu, prin cele văzute și simțite dând povățuire minții către privirea celor nevăzute” (Exaimeron, Voroava I, fila III, București, 1826).
Al cincilea mijloc de a convinge pe cineva la credința în Dumnezeu este predica prin pilda vieții, prin exemplul personal, adică prin trăirea după voia lui Dumnezeu și dovedirea prin lucru a celor ce învață cineva. De aceea, a zis unul din Sfinții Părinți: „Taci tu și lasă să vorbească lucrurile tale”. Și iarăși: „Mustră prin puterea faptelor celor bune ale tale, pe cei ce împreună îți dogmatisesc ție, iar nu prin plăcerea grăirii cu cuvintele tale” (Filocalia, vol. X, Cuvantul 23). De aceea și marele Apostol Pavel îndeamnă pe ucenicul său, Timotei, ca „întru toate să se facă pildă credincioșilor, cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credința și cu curăția” (I Timotei 4, 12). La fel și pe efeseni îi învață să se poarte „ca fii ai luminii” (Efeseni 5, 8-10). Iar colosenilor, le scrie așa: „Umblați cu înțelepciune față de cei ce sunt afară (din Biserică) și răscumpărați vremea. (Coloseni 4, 5-6).