Mijloace practice de catehizare: dialogul săptămânal

Între mijloacele eficiente de catehizare se numără și „dialogul săptămânal” sau „programat”. Cateheza tradițională nu poate acoperi deplin dorința credincioșilor de însușire cât mai bogată a învățăturilor credinței ortodoxe. Este nevoie, de aceea, ca, măcar o dată pe săptămână, să aibă loc o întâlnire specială, pentru întrebări și răspunsuri din cadrul temei anunțate. Nu mai mult, însă, de o oră! Este foarte important acest aspect: participanții știu că, după o slujbă de seară, spre exemplu, sunt reținuți doar o singură oră, pentru a li se permite să plece la timp, fapt de mare importanță psihologică, dar și fizică. Desigur, dialogul se poate desfășura și fără o anumită tematică, lăsând pe cei prezenți să adreseze ad-hoc întrebările ce-i frământă, iar preotul să răspundă pe rând la ele.
Din experiență, însă, am constatat că întâlnirea este mai eficientă cu o tematică prestabilită. Se programează, mai întâi, citirea sistematică a Bibliei. Este recomandabil, în acest sens, a se începe cu Noul Testament, pentru că Vechiul este mai greu de parcurs pentru începători, având locuri care pot crea dificultăți și poticniri, iar cititorii cu mai puțină răbdare se pot demoraliza ușor, existând, astfel, riscul abandonării. De aceea, vom face mai întâi lectură și studiu asupra Noului Testament, după care – întăriți cu învățăturile Mântuitorului Iisus Hristos și ale Sfinților Apostoli – vom parcurge cu mai mare eficiență și paginile Vechiului Testament. Desigur, lectura biblică nu se poate face integral în biserică, ci se vor programa pentru acasă câteva capitole (10-15).
Teme liturgice
O altă fază a dialogului presupune lecturarea catehismului, de preferință a unuia mai bogat, ca de pildă cel cu întrebări și răspunsuri, pentru ca toți credincioșii să fie familiarizați cu principalele puncte ale doctrinei ortodoxe, iar în etapa următoare se poate trece la parcurgerea unui manual de dogmatică, pentru început de nivel mediu, fapt care permite aprofundarea cunoștințelor de catehism. Între alte obiective ale dialogului trebuie să intre și capitole din istoria bisericească universală și românească, pentru contextualizarea cunoștințelor biblice și dogmatice, teme liturgice – cu explicarea simbolismelor slujbelor principale, teme misionare – cu dezbaterea acelor învățături controversate cu sectarii (unele se pot face și în paralel cu dezbaterea temelor dogmatice), alte subiecte cerute de contextul religios, cultural, social, chiar economic și politic, în măsura în care acestea implică educația religios-morală. Din când în când este bine să invităm câte o personalitate din afara parohiei (un profesor de teologie, un duhovnic mai îmbunătățit, chiar un laic – specialist într-o problemă care-i interesează pe enoriași), pentru ca dialogul să se îmbogățească și din experiențele deosebite ale altora.
(Pr. prof. Vasile GORDON)