– Date cu un stat de var la suprafață și puțin lustruite, școlile, mai ales cele din mediul rural, își așteaptă elevii ca și acum 100 de ani
– Toaletele infecte – două ziduri și o gaură – în care mirosul este de nesuportat, pereți „decorați” cu imaginație de cei care le folosesc, te fac să regreți că ai trecut pe acolo, și să preferi tufișurile din împrejurimile școlii
– Băncile cu flori și cărți frumos aranjate, și școlărițele cu funde, au rămas probabil doar niște imagini din abecedarul elevilor, pentru că puține școli sînt cu adevărat pregătite să-și aștepte elevii
Mai trebuie să treacă doar un week-end, atît mai au liber elevii suceveni, și, de luni, clopoțelul va suna iar și va da startul unui nou început de an școlar, mai puțin așteptat de unii, însă cu siguranță așteptat de cei care sînt „boboci”. Prima zi de școală este un eveniment cu totul special, mai ales pentru cei care vor intra de luni în clasa întîi. Elevii care merg în clasa întîi trăiesc aceste zile ca într-o poveste și așteaptă nerăbdători să intre în școală, în acel „castel al cunoașterii și înțelepciunii”, însă chiar din prima zi de școală acest „mit” frumos va fi spulberat de realitatea cu care unii dintre „bobocei” se vor confrunta. Date cu un stat de var la suprafață și puțin lustruite pentru începerea noului an, școlile sucevene, mai ales cele din mediul rural, își așteaptă elevii ca și acum 100 de ani. Toalete infecte, adică două ziduri și o gaură, în care mirosul este de nesuportat, iar pereții „decorați” cu imaginație de cei ce le folosesc, te fac să regreți că ai trecut pe acolo, și să preferi tufișurile din împrejurimile școlii. Cît despre apa pe care fiecare ar trebui să o folosească după utilizarea unui grup sanitar, nici nu încape vorbă. Și ca să nu fie totul numai pe auzite, ci și pe văzute, reporterii „Monitorul” au dat o „raită” pe teren, pe la cîteva școli de la țară, cu numai cîteva zile înainte de a suna clopoțelul, pentru a vedea în ce stadiu sînt lucrările de pregătire pentru 12 septembrie. Prima oprire a fost la Școala Generală nr. 2 din Arbore. Cu o vechime de 100 de ani, școala păstrează încă și acum povestea acelor vremuri, pentru că prea multe de atunci nici că s-au făcut. Toaletele dintr-un fund de curte, amplasate printre bălării, „trădează” de la prima vedere vechimea școlii. La școală munca este în toi, toată lumea este ocupată, și pe bună dreptate, pentru că, după cum a povestit una dintre profesoare, „am mai făcut o dată pregătirile pentru școală, numai că acuma au venit și ne-au pus instalația electrică și iar am ajuns în var, praf și moloz”.
– La Școala 2 din Arbore, pentru că nu există nici o femeie de serviciu, profesorii și învățătorii sînt cei care fac curățenie
Plata contravalorii înlocuirii instalației electrice în școală și două mături, acesta este „cadoul” pe care Școala nr. 2 din Arbore l-a primit de la primărie și de la școala de centru. În rest, se descurcă cum pot. Și pentru că femeie de serviciu care să facă acolo curățenie nu există, director, profesori și învățători, primeneau cît de cît școala pentru începutul anului școlar. De la Școala nr. 2 din Arbore, am pornit-o mai departe, în căutarea altei școli. Următoarea oprire a fost la Burla. Dacă la Arbore se muncea din greu, aici era liniște deplină. Nu era țipenie de om în școala de la Burla, ușa era baricadată și doar cîțiva cîini se tolăneau prin iarba din curte. Și pentru că școala nu am avut cum să o vizităm, „grupurile sanitare” erau deschise vizitatorilor. Și aici ne-am izbit de aceeași imagine dezolantă, de niște guri de WC pline de mizerie, sau mai bine zis niște găuri în pămînt, toaleta pe care de luni trebuie să o folosească copiii. Copiii, pentru că pentru profesori este altă toaletă, specială, sau „oficială”. Ce-i drept, tot în curtea școlii, dar mai curată, cu hîrtie igienică, cu un cuier și cu faianță pe pereți. De la Burla, mai departe, am trecut prin Bădeuți. Aici activitatea era în toi, se muncea din greu pentru că se repara acoperișul clădirii, numai că asta cu doar cîteva zile înainte de începerea școlii. În dorința de a vedea măcar o școală în care toate lucrurile sînt aranjate din timp și tot ce mai lipsește este doar sunetul clopoțelului care să adune elevii la ore, am mai făcut o ultimă încercare. De data asta ne-am oprit la școala din Dragomirna. Și aici, și în curte și în școală țipenie. Cum știam însă că principalul motiv pentru care școlile nu primesc aviz sanitar de funcționare, nici măcar unul provizoriu, este starea proastă a grupurilor sanitare, am căutat respectiva locație. Cu greu găsită undeva prin spatele școlii, acoperită aproape de niște tufe care au crescut pe timpul verii, accesul în toaletă era aproape imposibil, fără a face oarece efort și puțin slalom printre mizeriile aruncate la întîmplare. Din păcate, și aici ne-am izbit de același „peisaj” respingător și de un miros insuportabil, ca în celelalte școli vizitate.
– MEC solicită ca la Suceava să se urgenteze demersurile pentru obținerea autorizației sanitare, problemă la care sîntem deficitari
Așadar, băncile cu flori și cărți frumos aranjate și școlărițele cu funde au rămas probabil doar niște imagini din abecedarul elevilor, pentru că puține școli sînt cu adevărat pregătite să-și aștepte elevii din vacanță. Potrivit unor date furnizate de Inspectoratul Școlar Suceava, situația școlilor din județ nu pare a fi roz, avînd în vedere că din aproape 1000 de instituții de învățămînt, puțin peste 100 au autorizație sanitară de funcționare. Mai mult decît atît, printr-un comunicat, Ministerul Educației și Cercetării transmite că la Suceava se impune urgentarea demersurilor pentru obținerea autorizației sanitare de funcționare, problemă în care sîntem deficitari.
