Mii de credite neplătite, recuperate cu forța

Mii se suceveni se trezesc acasă cu citații, somații de plată și amenințări că vor rămâne fără nimic. Sunt acei oameni care s-au îndatorat pentru diferite motive, iar apoi au constatat că nu-și mai pot achita obligațiile asumate. Așa se face că reprezentanții băncilor, ai Instituțiilor Financiare Nebancare (IFN-urile), dar și ai altor entități recurg la instanțele de judecată și la executori pentru a recupera măcar o parte din sumele cu care i-au creditat pe suceveni. De cele mai multe ori, este vorba de un proces dificil spre imposibil, iar băncile importante preferă să vândă creanțele către firme specializate în recuperarea datoriilor, chiar dacă în acest fel renunță conștient la 90% sau chiar mai mult din sumele pe care le-ar fi încasat în mod normal.
O cincime din dosarele Judecătoriei Suceava înseamnă cereri de încuviințare a executărilor silite
Până la executarea mașinilor, caselor, vacilor din grajd și a altor bunuri care ar putea aduce bani în contul datoriilor, recuperatorii, băncile sau IFN-urile trebuie să parcurgă o serie de etape obligatorii.
Una din ultimele secvențe înaintea executării propriu-zise este acceptul judecătorilor. Iar în 2010 și 2011 numărul cererilor de încuviințare a executărilor silite a explodat pur și simplu. Cele mai multe se înregistrează la Judecătoria Suceava, acolo anul acesta sunt înregistrate deja 850 de solicitări, în timp ce anul trecut au fost peste 2.100 de cazuri.
Cifrele sunt la fel de mari și la celelalte instanțe. Spre exemplu, la Judecătoria Rădăuți s-au analizat aproape 1.500 de cereri anul trecut, iar în prima parte a lui 2011 au fost deja 487 de cazuri.
„Rezolvarea acestor cereri necesită un volum de muncă important, având în vedere numărul lor. În 2010, din totalul dosarelor intrate pe rolul Judecătoriei Suceava, din cele 11.600 de dosare, aproximativ 20% au fost încuviințări pentru executările silite”, a explicat Robert Tunsu, vicepreședintele Judecătoriei Suceava.
Trebuie spus că această încuviințare pe care magistrații trebuie să o aprobe reprezintă un act formal, dar se poate ajunge ulterior și la analizarea pe larg a ceea ce s-a efectuat în dosar dacă există nemulțumiri din partea celui executat. De aceea, la fiecare dosar se adaugă toate actele care țin de executare, pentru ca în cazul în care este formulată o plângere aceasta să poată fi analizată cu toată documentația în față.
Banca Transilvania, principalul „client” al judecătorilor
Principalii creditori care au apelat la calea justiției pentru a-și constrânge clienții să returneze banii luați cu împrumut sunt băncile, iar apoi urmează IFN-urile, acestora adăugându-li-se și societăți de asigurare, firme de recuperare sau alte firme direct interesate în recuperarea unei creanțe. Dintre bănci, cele mai multe cereri le-a înregistrat Transilvania, care anul trecut a avut 103 cazuri, iar în perioada scursă din acest an a ajuns deja la 57 de solicitări. Pe listă mai apar Piraeus Bank, cu 99 de dosare anul trecut și 17 pentru anul în curs, dar și Bancpost, cu 98 de cazuri în 2010 și 19 până în mai 2011.
În ceea ce privește IFN-urile, fruntași sunt cei de la TBI Credit IFN SA, care au depus 67 de cereri anul trecut, iar acum au ajuns deja la 54 de dosare.
Aproape trei sferturi dintre cazuri vizează creditele de nevoi personale
Datele statistice arată că cele mai multe dosare care fac obiectul încuviințării executărilor silite sunt cele privind creditele de nevoi personale. Este vorba de aproape trei sferturi din situațiile de acest gen, iar sumele puse în joc sunt de ordinul câtorva mii de lei. Mai există și cazuri de credite de nevoi personale pentru care cel care are creanța nu mai apelează la calea executării silite. Acestea sunt, de obicei, situațiile în care creditul luat este sub 2.000 de lei.
În schimb, pentru creditele imobiliare sau pentru investiții cel care a acordat împrumutul acordă o atenție mai mare recuperării creditului, mai ales că există și bunuri gajate care pot fi valorificate.
Un dosar de executare durează, de obicei, trei-cinci luni
Executorii judecătorești, cei care se ocupă cu recuperarea creanțelor în multe dintre cazuri, spun că procedura durează, de obicei, aproximativ trei-cinci luni, iar dacă trebuie reluată, perioada crește.
„Durata de executare crește când se încheie angajamente de plată, iar apoi acestea sunt încălcate. În aceste situații suntem obligați să reluăm procedura, ceea ce înseamnă timp pierdut. O situație aparte este în cazul persoanelor care nu se mai află la adresa de domiciliu, iar rudele ne anunță că au plecat în străinătate, fapt care face imposibilă executarea silită”, a explicat Sarmis Câmpulungeanu, executor judecătoresc în Suceava.
Acesta a ținut să-i avertizeze pe rău-platnici că suma de bani pe care o vor achita la finalul executării silite este mai mare decât cea care apare în actele inițiale.
„La suma restantă se adaugă și alte costuri, cum ar fi sumele de executare, cele de deplasare la fața locului, dar și cele care derivă din aplicarea sechestrelor. La final, nota de plată va fi mai mare, iar persoanele executate silit trebuie să ia în considerare aceste aspecte”, a mai precizat Sarmis Câmpulungeanu.
Acesta a mai arătat că unele persoane fac o mare eroare și consideră că nu le pot fi executate decât bunurile cu care au gajat împrumutul contractat.
„E situația poate cel mai des întâlnită, de aceea vreau să-i anunț că le poate fi vândut orice alt bun aflat în proprietate”, a încheiat executorul Sarmis Câmpulungeanu.