MIHUCENI. Menționat, în 1 august 1466, când a fost întărit, de Ștefan cel Mare, Marușcăi, fata lui Mihail Misici, împreună cu „Mihailăuții, unde ari e să-ș facă așezare și undi au fost giudi Petrinco, și Mihucenii, pi Trestiiana, în gura Rudii, și Horodiște, cu toate poenili di supt codru, ce să numește Bozleșcoiu… hotarul Mihucenilor începând de la drumul cel mare al Movilăului, în gios, pănă la pârâul Trestiiana… Trăstieni, iar di acole drept la dial, la un stejar ci esti la o fântână… drept la codru” .
În 1774, satul Mihuceni avea 9 familii țărănești, dar împreună cu Trestiana, după cum rezultă din recensământul lui von Spleny din 1775. În 1784, populația satului ajunge la 75 familii țărănești, în baza colonizării cu ruteni.
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Mihuceni a fost construită în 1782 de Ștefan de STRIȘCA. În 1843, biserica avea, în Mihuceni, Trestiana și Chicera, 1.152 enoriași, patronatul fiind asigurat de familia Isabelei de FERRO, iar slujirea altarului, de preotul administrator Athanasie LEVIȚCHI. În 1876, biserica cu 1.839 enoriași în cele trei sate menționate, aflată sub patronatul lui Rudolf von FERRO, era slujită de Peter NICHITOVICI. În 1907, patron bisericesc era Elena de SIMIG, paroh fiind Constantin GRIGOROVICI, născut în 1879, preot din 1905, iar cantor, din 1898, Parfenie IACUBOVICI, născut în 1865.
O școală cu 2 clase avea să fie deschisă, la Mihuceni, în 1887[1].
În 1890, Mihucenii aveau 900 locuitori, învățător fiind Antonie Dub, paroh – Petru Nichitovici, iar cantor bisericesc – Partenie Iacubovici.
În 1910, ceva mai puțin de 10 procente erau reprezentate de români.
[1]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 32, 1876 p. 69, 1907 p. 148