MIHOVA.
Satul de pe pârâul Mihova, în aval de Lucavăț și în megieșia moșiei și a satului Berhomet, împărtășește aceeași istorie obștească a răzeșismului întemeiat de Luca, fiul lui Pancu.
În 1775, Mihova, din Ocolul Berhometelui, era considerată un cătun al Lucavățului, Lucavăț cu Mihova având 1 mazil, 1 popă și 65 țărani. Dar Mihova era seliște pustie, colonizată abia în 1776 cu 67 familii rutene, după cum o confirmă „Topografia” lui Daniel Werenka (pg. 64).
Biserica Sfântului Ioan cel Nou din Mihova avea să fie construită în 1903, pe locul unei bisericuțe vechi, cu același hram, patronată, în 1843, când avea 1.142 enoriași, de Iordachi de Vasilco și slujită de parohul Athanasie DAȘCHIEVICI. În 1876, biserica era frecventată de 1.569 enoriași, patron fiind Alexander de Vasilco-Serecki, iar paroh, Epifanie Ferlievici. În 1907, când deservea și enoriașii din Mega și din Maidan, paroh era David Muntean, născut în 1861, preot din 1886, paroh din 1893, iar cantor, din 1903, George Koutzeniuk, născut în 1882.
O școală cu 4 clase funcționa, la Mihova, din 1860, o alta, cu o clasă, urmând să fie deschisă, la Mega, din 1892[1].
În 1890, comuna Mihova avea 2.194 locuitori, primar fiind Nicolai Iaviș. Paroh era David Muntean, iar Ioan Crilati și Dionisie Constantinovici erau învățători.
MIHOVENI.
Format din două cătune, care s-au numit, în vechime, Buninți și Bârnova, precum două dintre pâraiele din zonă, Mihovenii, menționați doar ca moșie în 7 septembrie 1756, își iau numele de la cel de-al treilea pârâu, Mihovenii, toponim mult anterior „familiei Mivovan”, care va deschide „crâșma Mivovanilor” (Sandul Mivovan din Iacobeni, menționat ca răzeș în 30 noiembrie 1754 și în 1794) abia în anul 1783.
În 9 martie 1768, exista un „Ștefan Tipa de Mihoveni”, care se judeca cu Petru Cheșco vel șătrar, descendentul lui Țica, pentru o pivniță de piatră în Suceava.
Recensământul lui Rumeanțev[2], din 1772-1773, înregistrează la Mivoveni, în Ocolul Vicovilor, fără alte precizări, „40 – toată suma caselor”, însemnând 21 panțiri isprăvnicești, 5 scutelnici ai „doftorului Petrachi”, 3 argați tij (deci, tot ai „doftorului”), 5 femei sărace, 2 popi, 1 nevolnic și 3 țigani.
În 1774, Mihovenii avea 18 familii țărănești, iar în 1785, când cele două cătune vechi întregeau Mihovenii, 70 familii de țărani.
Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din Mihoveni, construită, de fapt, la Buninți, între anii 1871-1877, dar sfințită abia în 1885, îl avea paroh, în 1907, pe Nicolai Popovici, născut în 1855, preot din 1880, paroh din 1901, cantor fiind Gavriil Muranovici, născut în 1832.
O școală cu 5 clase avea să fie deschisă, la Mihoveni, în 1886[3].
În 1890, Mihovenii aveau 1.049 locuitori, primar al comunei fiind Mihail Popinciuc.
Însoțirea de credit rural, tip Raiffeisen, s-a constituit, la „Mihoveni cu Buninț”, în 1903, sub președinția lui S. Lazarovici, cu George Muranovici – director, cu Leon Dârja – vistiernic, și cu membrii Iacob Gherman și Vasile Popinciuc (consemnat Pepenciuc).
O colectă publică pentru Societatea „Școala Română”, făcută, în 1893, în Mihoveni, de parohul Simion Cobilanschi, cuprinde următoarele nume de localnici: Vasile Zurcan, Gavriil Muranovici, Ioan Marco, învățătorul Ignațiu Corvin, Dumitru Candrean, Iacob Beșciuc, Ioan alui Ilie Poroch, Ilie Turturean, George Dârja, George alui Simion Tipa, Michail Popinciuc, Vasile Dârja, Andrii Goraș, Ioan alui Iordachi Crudu, Vasile Mândrescul și Ioan Ciofu[4].
[1]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 34, 1876 p. 92, 1907 p. 77
[2]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 342
[3]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 154
[4]GAZETA BUCOVINEI, Nr. 12/1893, p. 3