Mihai-Răzvan Ungureanu și Vasile Blaga: două ieșiri strategice de pe tabelă

E momentul când se mută frumos și cu efecte pe termen dacă nu lung, măcar lunguieț, pe tabla de șah numită România. Iaca o pildă, aburindă ca o pită scoasă de la cuptor: nu vi se pare că bate la ochi modul cum se încalecă cele două ieșiri simultane de pe scenă, una fiind demisia lui Mihai-Răzvan Ungureanu de la șefia securiștilor externi, alta fiind brânca aplicată de ursul penal stâncosului Vasile Blaga?
Se știe că funcția de șef al spionajului român e confortabilă, plăcută și fără cine știe ce consum cerebral. Bei șampanie cu personalități internaționale, călătorești enorm și nu oricum, ai acces la tot ce e mai delicios în viață… Capeți influență, dobândești putere, și-ncă ce putere… Ar demisiona cineva sănătos la scăfârlie dintr-un astfel de paradis?
Într-o singură situațiune ar demisiona: doar dacă i s-ar prezenta o perspectivă și mai îmbietoare, cu și mai multă influență, cu și mai multă putere. Și care ar fi acea perspectivă, demnă nu de paradis, ci de supraparadis?
Păi, să spunem că spectrul funcției de șăf al celui mai greu partid de opozițiune. Unde insul în discuțiune ar deveni vizibil ca un astru pe bolta națiunii. Iar din această largă vizibilitate, cu puțin noroc, se poate naște o candidatură cu mari șanse la fotoliul de președinte… Că-n melcul congelat numit Iohannis nimeni nu prea mai crede. Nici măcar el, dacă o fi crezut vreodată.
Simultan cu asta, ieșirea lui Blaga de pe tablă înseamnă că se eliberează și funcția de copreședinte PNL, și cea de șef de campanie electorală a principalei formațiuni de opoziție. Două fotolii rămân libere, prin urmare. Două fotolii numai bune ca să se așeze în ele poponeața zglobie a lu’ nen’tu Mihăiță-Răzvănel, cel vivac ca un prâsnel.
Vivac ca un prâsnel și – trebuie subliniat, fără umbră de ironie – foarte cinstit, în comparație cu specimene alde Blaga și șleahta dumisale.