Mihai Lazăr – un model de dascăl de istorie – Personalități marcante înmormântate în Cimitirul „Pacea” din Suceava

Între marii dascăli de istorie pe care Universitatea Ștefan cel Mare i-a avut, un loc aparte l-a ocupat conf. univ. dr. Mihai Lazăr începând din 1969, când alături de Nicolae Ursulescu, Mihai Iacobescu. Sub coordonarea lui Nicolae Corivan s-a constituit Catedra de Istorie, în cadrul uneia dintre cele mai apreciate și prestigioase specializări Istorie -Geografie.
Născut la 8 aprilie 1946, în Vânători – Neamț (deseori spunea cu o mândrie aparte că s-a născut în umbra Mănăstirii Neamț într-un arhipelag mănăstiresc) în familia lui Nicolae și Saflta Lazăr, a urmat cursurile primare la școla din sat, apoi liceul la Tg. Neamț, iar între 1964 – 1969 a urmat cursurile Facultății de Istorie – Filosofie de la Universitatea A.I. Cuza, o etapă decisivă în formarea sa pentru viitor, ca slujitor al școlii timp de 58 de ani.
Perioada studiilor universitare l-a pus pe Mihai Lazăr în contact cu o pleiadă de universitari, cercetători, istorici de seamă, de la care a învățat câte ceva. În colectivul de la Suceava s-a impus pe nesimțite, ca fiind punctual, bine pregătit profesional, disciplinat, cuviincios, cu simț de răspundere, politicos.
Una dintre calitățile sale aparte era aceea de avea multă răbdare cu studenții, îi asculta cu atenție, îi îndruma și încuraja părintește, cu o meticulozitate aparte, știind atunci când era cazul să-i ironizeze pe cei care, e drept puțini la număr, erau neatenți, nerăbdători ori nepăsători. Pentru calitățile sale a fost ales în funcții de conducere precum cea de Șef de catedră, Prodecan și Decan al Facultății de Istorie și Geografie.
Era atât de prietenos în relație cu lumea încât dădea impresia că se cunoștea cu toți, deși pe mulți dintre ei îi vedea pentru prima dată.
Cunoscând atât de bine zona, deseori îi obliga pe studenți încă de la cursul introductiv să viziteze monumentele istorice din județ, muzeele mai ales în vremea practicii de vară.
Ca fost student al domniei sale și acum îmi aduc aminte de modul cum apărea la curs, un curs bine structurat, un curs în care selecta cu mare grijă citatele, fragmentele de hrisoave, cronici, însoțite de comentarii clare, reprezentative, uneori îmbinate cu unele observații glumețe, picante. Zâmbea uneori, un zâmbet rezervat, dovedind un orizont intelectual erudit, de autentică ținută academică.
Dintre preocupările științifice, predominante au fost teme ce aveau legătură cu tema tezei sale de doctorat, Creșterea vitelor în Moldova sec. XV-XVIII. Dări și taxe, începând din 1973, avându-l ca îndrumător pe prof. univ. dr. Constantin Cihodaru, susținută în final sub coordonarea prof. univ. dr. Ion Toderașcu, cu tema Realități istorice din Țara Moldovei. Dovadă sunt numeroasele sale studii și articole cu teme privind relațiile agrare medievale în Moldova veacurilor XV – XVIII, în urma dialogurilor cu specialiștii pe această temă.
Alături de aceste preocupări mai amintim și preocupările de istorie medie universală, preocupări legate de Științele speciale ale istoriei, colaborând la diverse publicații: Codrul Cosminului, Suceava – Anuarul Muzeului, Glasul Bucovinei, Studii și articole de istorie, Terra Nostra etc.
Ceea ce particularizează în mod deosebit activitatea didactică și opera istorică a profesorului Mihai Lazăr este dimensiunea interdisciplinară sau pluridisciplinară a abordării tematice. Între temele istorice predilecte se numără și cele legate de istoria Bisericii în general și mai ales a bisericilor din Țara Moldovei, axplicând astfel și faptul că parte dintre absolvenții îndrumați de domnia sa au urmat și studii teologice.
Pentru activitatea sa didactică, științifică, culturală, conf. univ. dr. Mihai Lazăr a fost onorat cu diferite distincții și premii, dintre care menționăm Cetățean de Onoare al Comunei Vânători Neamț (2006); Cetățean al Europei – conferit de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de pretutindeni; Diploma de Onoare a Senatului Universității Stefan cel Mare Suceava (2008); Medalia de Aur conferită de Universitatea Stefan cel Mare Suceava pentru contribuția adusă la dezvoltarea școlii sucevene de istorie; Diploma de excelență a Fundației Culturale a Bucovinei (2017).
S-a stins din această viață la 4 ianuarie 2018, trupul său fiind restituit pământului din care a fost alcătuit, alăturându-se celor din neamul său.
Prin viața și opera sa, profesorul Mihai Lazăr va rămâne un model de fidelitate și slujire a Muzei Clio, a Catedrei de istorie, un model luminos și inspirator pentru generația tânără, prin competența sa academică, prin tenacitatea sa, prin noblețea sa sufletească și prin modul cum a reușit, cu înțelepciune și multă dragoste, să îndrume și să formeze atâtea promoții de studenți, astăzi slujitori ai școlii, ori în muzee și biblioteci.
Voi încheia aceste rânduri, ca semn de recunoștință cu gândul că așa cum spunea într-un cuvânt al său Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Preoții și Profesorii nu mor niciodată.
Arhid. Vasile M. DEMCIUC