Distinsul matematician și epigramist ieșean Mihai Haivas a publicat în acest an un prim volum al cercetărilor sale istorico-literare referitoare la epigramă,
intitulat „Restituiri în patru rânduri” (o selecție comentată a concursurilor revistei „Epigrama”, serie veche 1938-1943, al cărei fondator a fost Virgiliu M. Slăvescu).
„Reevaluarea critică a uneia dintre rubricile de mare impact și interes” ale revistei „Epigrama”
Spun un prim volum pentru că autorul ne promite deja că în 2012 ne va oferi continuarea cercetărilor sale într-o altă carte, care va cuprinde ultimele 15 concursuri ale revistei „Epigrama”, din anii de război 1942-1943.
Suportul solid al acestei prime părți, care a fost deja bine apreciată (volumul a fost premiat la două festivaluri de umor), ne îndreptățește să așteptăm continuarea. Cartea, așa cum scrie George Corbu într-o „Prefață”, are ca substanță „reevaluarea critică a uneia dintre rubricile de mare impact și interes ale publicației amintite, preluată și de actuala serie a revistei”, autorul „procedând la transcrierea catrenelor câștigătoare” ale primelor 20 de concursuri ale revistei și la o „reselecție” a epigramelor „reținute de redacție, cu omiterea celor care, în viziunea selecționerului de astăzi – amendând, motivat, juriul de ieri – nu mai corespund din punct de vedere estetic și nu neapărat din cel al evoluției genului”.
Epigrame „reselectate”, însoțite de comentarii consistente și pertinente
Într-un „Cuvânt al autorului”, pe care-l începe cu cuvintele lui Tudor Mușatescu („viitorul te trage de mână și trecutul de mânecă”), Mihai Haivas ne spune că lucrarea sa „își propune să readucă cititorului de astăzi creații și nume de epigramiști iluștri din primele decenii ale secolului trecut, nume de care mulți (poate), din generația tânără, nici nu au auzit”.
Epigramelor „reselectate”, însoțite de comentarii consistente și pertinente, Mihai Haivas le adaugă, răspunzând temelor propuse, propriile sale catrene, peste 50, însumând astfel în această culegere cca. 600 de epigrame.
Cartea este ilustrată cu fotografii, caricaturi și „desene nostime de decor” extrase din revista „Epigrama”.
O carte pentru care autorul „merită atât laudele breslei, cât și ale iubitorilor de spirit”
Iată doar două din epigramele propuse de Mihai Haivas: „Ce-i epigrama spun acum, / Când bine i-am aflat statutul: / E-o picătură de parfum / Ce poate declanșa…strănutul” ; „Amorul e un șubred gaj: / Începe în concubinaj, / Continuă prin mariaj / Și se termină c-un partaj”.
În comentariile finale autorul accentuează „rolul deosebit pe care l-a avut Virgiliu Slăvescu în propășirea epigramei românești”, mulțumindu-i printr-un catren: „Poante-i, nepunând sigiliu / Și dând premiu, lei cinci sute, / A putut astfel, Virgiliu, / Epigrama s-o ajute!”.
Prin acest volum, așa cum subliniază George Corbu, „cercetătorul face un serviciu eminent genului, prin considerarea unei publicații-unicat în spațiul cultural național, în Europa și nu numai”. O carte pentru care, încheie el, „confratele Mihai Haivas merită atât laudele breslei, cât și ale iubitorilor de spirit”.
