Etnograful Mihai Camilar, de la Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului, își întregește scrierile scoțând de sub tipar, la Editura Biblioteca “Miorița” din Câmpulung Moldovenesc, volumul “Cultură și civilizație tradițională în zona etnografică Humor”, o carte care vine în siajul lucrării anterioare intitulate “Răboj și pecete magică – Un calendar popular bucovinean” (seria patrimoniu.sv, inițiată și sprijinită financiar de Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Național, Suceava, 2009).
Lucrare dedicată “memoriei corifeilor muzeografiei bucovinene”
Lucrarea, care a apărut cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Suceava prin Centrul Cultural Bucovina – Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, a fost realizată în cadrul proiectului de cercetare științifică a muzeului humorean și este dedicată de autor “memoriei corifeilor muzeografiei bucovinene, Octav Monoranu, Lucia Stroiescu, Emil Ioan Emandi și Ioan Cocuz”.
“Zona etnografică Humor – așa cum scrie Mihai Camilar în textul introductiv – se evidențiază prin forme particulare de civilizație tradițională”, forme care corespund unui “teritoru delimitat într-un cadru geografic precis conturat”, un spațiu al dăinuirii, “cu rădăcinile sale etnice, lingvistice, istorice și etnografice marcate de timpul istoriei”.
“Ținut magic, plin de solemnitate și de legendă”
“Ținut magic, plin de solemnitate și de legendă”, Humorul (“care este plasat într-un relief plin de măreție ce se desfășoară ca un imens amfiteatru natural coborând în trepte de la apus către răsărit”) este, așa cum subliniază autorul, “teritoriul în care pe fundalul unei străvechi civilizații s-a constituit una dintre cele mai vechi forme de «voievodat de vale», locul unde au poposit primii «descălecători» veniți din Maramureșul istoric”.
În acest cadru natural “cu văi largi sau înguste, dealuri domoale și mici depresiuni intramontane, totul dominat de blândețea obcinelor desfășurate în culmi prelungi și bine împădurite”, “vechile vetre de locuire, constituite și statornicite pe parcursul veacurilor în așezări rurale de sine stătătoare” au conturat un habitat în care populația s-a ocupat cu “creșterea animalelor, agricultura, pădurăritul sau alte îndeletniciri complementare”.
Acestui areal îi “scanează” Mihai Camilar profiul etnografic, cu ocupațiile tradiționale ale locuitorilor, cu meșteșugurile țărănești, cu arhitectura tradițională, portul popular, datinile, obiceiurile și credințele trăitorilor acestui spațiu “care a avut și a tezaurizuat valori materiale și spirituale poate mult mai profund decât alte ținuturi românești”.
Un profund și dedicat cunoscător al civilizației rurale
Structurată pe nouă capitole (cărora autorul le adaugă un “Glosar” cu termeni specifici și regionalisme) lucrarea etnografului bucovinean se adresează deopotrivă cercetătorilor culturii populare tradiționale și marelui public. Ilustrată cu fotografii realizate de autor sau provenind din colecția proprie, dar și cu grafica explicativă executată de Leon Dionisie Mora, cartea, pentru redactarea căreia Mihai Camilar a recurs la surse arheologice, documente istorice, statistice și arhivistice, dar și la impresii ale unor călători străini precum și la studii de specialitate pe care le-a utilizat împreună cu bogatul material cules din teren pe parcursul mai multor ani, încearcă să reconstituie „ceea ce a fost odată ținutul humorean”.
Fie că vizează toponimia locală, ocupațiile de bază sau ocupațiile secundare din zonă (precum cărbunăritul și dohotăritul), că scrie despre meșteșugurile tradiționale, ca funeritul (confecționarea funiilor) sau “împistrirea” (încondeierea) ouălor, că se referă la instalațiile tehnice țărănești (mori, pive, steze și fierăstraie acționate de apă) sau prezintă alcătuirea locuinței specifice zonei și obiceiurile de la construcția și intrarea în casă, Mihai Camilar face dovada unui profund și dedicat cunoscător al civilizației rurale.
