Istoricul dr. Mihai-Aurelian Căruntu a scos recent de sub tipar, la Editura Karl A. Romstorfer a Muzeului Bucovinei, lucrarea intitulată „Un brand al industriei sucevene de odinioară: Fabrica de zahăr Ițcani S.A.R. (1927-1948)”.
„Cea mai importantă întreprindere aparținând marii industrii din jumătatea sudică a Bucovinei”
Cartea, așa cum ne spune autorul în textul introductiv, ne oferă informații detaliate despre un obiectiv industrial care a dispărut de pe harta Sucevei, „«făbricuța» peste care s-a așternut pe nedrept uitarea”, care, în perioada interbelică, potrivit datelor statistice, era „cea mai importantă întreprindere aparținând marii industrii din jumătatea sudică a Bucovinei”.
„Ideea abordării istoriei Fabricii de zahăr din Ițcani – scrie Mihai-Aurelian Căruntu – a apărut în urma implicării, cu mai mulți ani în urmă, în proiectul «Memoria patrimoniului industrial», finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și coordonat de Muzeul Științei și Tehnicii «Ștefan Procopiu» din Iași”.
Structurată pe patru capitole (cărora li se adaugă pagini de „Anexe”, care cuprind o serie de documente între care și câteva fotografii, o „Bibliografie selectivă”, un „Indice de nume și localități” și un „Rezumat” în limba engleză), lucrarea urmărește istoria acestui obiectiv de la înființare, până la momentul dispariției sale, prin demontarea și ridicarea utilajelor de către Armata Roșie și transportarea acestora, ca pradă de război, în Uniunea Sovietică, în vara anului 1944.
„Izvorul necontestat al prosperității acestei regiuni”
Fabrica de zahăr din Ițcani, a cărei piatră de temelie a fost pusă la data de 18 martie 1927, a constituit miracolul care a animat economia decăzută a zonei după primul război mondial, miracol înfăptuit „din inițiativa și cu aportul de capital majoritar al românilor bucovineni” constând în ridicarea unui obiectiv industrial care a reprezentat, timp de aproape două decenii, așa cum remarca colonelul Alexander Tilleman-Pruncul, primul director general, „izvorul necontestat al prosperității acestei regiuni”.
Construită pe malul râului Suceava de Societatea anonimă română „Ițcani” (constituită la 5 ianuarie 1927), fabrica a fost ridicată într-un timp record, la data de 15 iunie 1927 fiind deja montate instalațiile, iar la 20 octombrie intrând în plin proces de producție. După șapte luni de la punerea pietrei de temelie se înregistra primul lor de zahăr fabricat la Suceava. Cu suișuri și coborâșuri, producția înregistrată pe parcursul anilor de Fabrica de zahăr Ițcani a avut rostul ei în economia României. „Rezultatele obținute în campania de prelucrare din anul 1938 – scrie Mihai-Aurelian Căruntu – au contrazis eticheta de «factor greoi» aplicată de concurență societății bucovinene, Fabrica de zahăr din Ițcani fiind singura care a aprovizionat, timp de 20 de zile, toate depozitele din România, salvând astfel o situație extrem de precară”.
Prima lucrare cu caracter monografic dedicată unei întreprinderi sucevene din perioada interbelică
După ce rușii au demonat instalațiile și le-au transportat la fabrica de zahăr de la Karlova, la 32 km de Poltava, a existat, în vara anului 1947, chiar un proiect de reconstruire a fabricii, care însă nu s-a materializat.
După Adunarea generală extraordinară a acționarilor, din data de 25 aprilie 1948, Societatea „Ițcani” a fost declarată, potrivit Codului Comercial, „dizolvată de drept”.
Lucrarea prof. dr. Mihai-Aurelian Căruntu este, probabil, prima lucrare cu caracter monografic dedicată unei întreprinderi sucevene din perioada interbelică.
