Președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Jean-Claude Mignon, a declarat, luni, că minoritățile naționale sunt „corect protejate în România”, iar legislația internațională în domeniu ratificată de România este „deloc neglijabilă”.
Mignon a fost întrebat de deputatul UDMR Laszlo Borbely care este poziția sa personală privind oportunitatea modificării Convenției Europene a Drepturilor Omului la capitolul minorități naționale pentru a răspunde recomandării 1994 și rezoluției 1866 a APCE, adoptate în urma raportului din 2012 al lui Gyorgy Frunda, fost reprezentant al României la APCE.
„Aplicarea tuturor textelor ratificate de România constituie deja o protecție absolut deloc neglijabilă. Chiar dacă mai există probleme, dacă mai apar incidente și tensiuni între Ungaria și România, minoritățile sunt corect protejate în această țară, deși întotdeauna se află loc de mai bine”, a afirmat Mignon.
El a arătat că în cele 47 de țări membre ale Consiliului Europei sunt situații foarte diferite privind minoritățile, iar textul lui Frunda nu poate fi aplicat în unele dintre acestea. „Rolul APCE este să regleze anumite probleme fără a crea alte probleme în alte state membre, în care acest text nu se poate aplica”, a spus Mignon.
De asemenea, el a spus că „problema minorităților naționale a fost rezolvată într-un mod exemplar” în România, arătând că este foarte important că acestea au și un sistem de reprezentare parlamentară, adăugând că „mai există totuși și acum unele chestiuni de rezolvat”, fără a indica însă care sunt acestea.
Rezoluția 1866 din martie 2012 a APCE afirmă că, având în vedere situația precară a mai multor minorități din unele țări membre ale Consiliului Europei, este necesară reconsiderarea pozițiilor mai vechi ale APCE din anii ’90 privind adoptarea unui act adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care să întărească protecția minorităților, atât la nivel de persoană, cât și de grup.
Rezoluția 1866 menționează și că standardele minime în domeniu ar trebui să garanteze și autonomia culturală, dar și „dreptul de a lua decizii în cadrul unor diferite forme de autonomie, în concordanță cu practica europeană și tradițiile naționale sau regionale”.
